Răspândirea dengue și scăderea malariei: cauze și consecințe
Pe măsură ce temperaturile în creștere influențează riscurile bolilor transmise de țânțari la nivel global, cercetătorii explică de ce dengue se extinde, în timp ce malaria a scăzut istoric, subliniind rolul urbanizării, controlului bolilor și condițiilor socioeconomice în aceste traiectorii contrastante.
Un studiu recent publicat în Science Advances analizează modul în care schimbările climatice afectează răspândirea și controlul malariei și dengue, precum și motivele din spatele tendințelor globale diferite ale acestor boli.
Malaria provoacă aproximativ 282 de milioane de cazuri și 610.000 de decese anual, majoritatea în Africa, și este transmisă de țânțarii femele Anopheles. Plasmodium falciparum cauzează cele mai severe cazuri în Africa, iar Plasmodium vivax, mai frecvent în Americi și Asia de Sud-Est, poate rămâne latent în ficat și poate cauza recidive. În regiunile endemice, expunerea repetată poate duce la o imunitate parțială împotriva bolii severe.
Dengue este o infecție virală transmisă de țânțari, comună în zonele tropicale și subtropicale, fiind răspândită de țânțarii femele Aedes. Virusul are patru serotipuri și, de obicei, provoacă o infecție de scurtă durată. Multe cazuri sunt asimptomatice, ceea ce face dificilă urmărirea transmisiei. Un studiu de modelare a estimat 390 de milioane de infecții anual, cu 96 de milioane de cazuri simptomatice. Imunitatea împotriva dengue este în principal specifică serotipului, iar reinfecția cu un serotip diferit crește riscul de boală severă.
Relația dintre climă și transmiterea bolilor este complexă. Malaria și dengue pot persista chiar și în condiții climatice mai puțin favorabile. Istoric, malaria era comună în regiunile temperate, unde țânțarii supraviețuiau iernilor în interior. Unele specii de țânțari și ouăle lor pot rezista la secetă sau frig, rămânând latente până când condițiile devin favorabile. Această reziliență permite supraviețuirea malariei și dengue dincolo de zonele lor climatice tipice, iar schimbările climatice ar putea extinde în continuare arii de răspândire a țânțarilor în noi regiuni.
Temperatura este cel mai studiat factor climatic pentru bolile transmise de țânțari. Fiind insecte cu sânge rece, țânțarii se dezvoltă și supraviețuiesc mai bine pe măsură ce temperaturile cresc, până la un optim specific pentru fiecare specie. Atât Anopheles gambiae (malaria), cât și Aedes aegypti (dengue) se dezvoltă mai repede și mușcă mai frecvent în condiții mai calde, iar temperaturile mai ridicate accelerează dezvoltarea paraziților și virusurilor în interiorul țânțarilor, sporind potențialul de transmitere.
Modelele sugerează că potențialul de transmitere a malariei atinge un maxim în jurul valorilor de 25°–28°C, în timp ce transmiterea dengue este optimizată la aproximativ 26°–29°C, înainte de a scădea la temperaturi mai ridicate. Aceste relații sunt neliniare și pot varia în funcție de condițiile locale, iar vremea caldă poate descuraja utilizarea măsurilor de protecție.
Fluctuațiile de temperatură adaugă complexitate: oscilațiile zilnice mici pot crește ratele de infecție dengue în țânțari, în timp ce variațiile sezoniere mai mari pot sprijini focare în regiunile mai reci.
Precipitațiile determină unde pot reproduce țânțarii. Țânțarii Anopheles, care transmit malaria, preferă apa stagnantă, astfel că cazurile de malaria cresc adesea în timpul sezonului ploios, în special în zonele rurale. Aedes aegypti, vectorul dengue, se reproduce în recipiente artificiale frecvente în orașe.
Atât excesul de precipitații, cât și seceta pot crește riscul de boală: ploi abundente pot spăla ouăle și larvele, în timp ce seceta creează bazine stagnante sau determină o creștere a stocării apei, creând locuri de reproducere. Aceste relații variază în funcție de locație și pot implica efecte întârziate. În cazul malariei, reducerile de transmitere legate de secetă pot reduce, de asemenea, imunitatea populației, crescând vulnerabilitatea la focare când ploaia normală revine.
Umiditatea este un alt factor important, deoarece țânțarii sunt extrem de sensibili la deshidratare și necesită umiditate adecvată pentru a supraviețui. Umiditatea ridicată crește activitatea țânțarilor, producția de ouă și durata de viață, iar nivelurile de umiditate relativă de 55–80% au fost identificate ca fiind potrivite pentru completarea ciclului de viață al parazitului malariei. În contrast, umiditatea scăzută crește mortalitatea țânțarilor și usucă recipientele de reproducere, afectând în special specii precum Aedes albopictus.
Evenimentele meteorologice extreme pot intensifica și mai mult riscurile legate de boli prin deteriorarea locuințelor, strămutarea populațiilor și perturbarea sistemelor de sănătate. După ciclonul Idai din Mozambic, gospodăriile afectate s-au confruntat cu un risc de infecție cu malaria aproape de trei ori mai mare, în timp ce Pakistanul a experimentat o creștere de cinci ori a cazurilor de malaria după inundațiile devastatoare din 2022. Ploile extreme au contribuit, de asemenea, la un focar major de dengue în Peru în 2023, ilustrând modul în care dezastrele legate de climă pot amplifica transmiterea prin multiple căi.
Deși clima definește potențialul pentru bolile transmise de țânțari, factorii non-climatici, precum comportamentul uman și al vectorilor, imunitatea, utilizarea terenului, urbanizarea, migrarea, rezistența la insecticide, capacitatea sistemului de sănătate și conflictele, determină în cele din urmă riscul real. Globalizarea și mobilitatea crescută facilitează răspândirea atât a țânțarilor, cât și a persoanelor infectate, influențând dinamica bolilor.
Starea socio-economică are un impact deosebit: malaria și dengue afectează disproporționat populațiile sărace cu acces limitat la îngrijiri medicale, deși relația dintre sărăcie și transmiterea dengue variază în funcție de context. Atunci când modelele de risc iau în considerare produsul intern brut (PIB) și alți indicatori sociali, numărul estimat de persoane expuse riscului scade semnificativ.
Abordările integrate care combină variabile climatice, sociale și de sănătate sugerează că incidența malariei în Africa ar putea scădea efectiv până în 2050, chiar și în fața schimbărilor climatice. Totuși, o astfel de proiecție presupune un scenariu climatic mediu și o continuare a acoperirii intervențiilor, cu creșterea populației care ar putea menține numărul total de cazuri de malaria relativ stabil, în ciuda scăderii incidenței. Prezicerea și controlul acestor boli necesită o înțelegere profundă a acestor factori non-climatici.
Urbanizarea influențează diferit cele două boli. Orașele în expansiune oferă locuri de reproducere artificiale abundente pentru țânțarii Aedes care transmit dengue, în timp ce reduc adesea habitatele naturale preferate de vectorii malariei. Totuși
