Cetonii pot afecta tiparele de somn, dar efectele nu sunt întotdeauna pozitive
Cercetătorii analizează modul în care cetonele interacționează cu somnul profund, ciclurile REM și ceasul intern al corpului, de la post până la suplimente pentru somn.
O revizuire recentă publicată în jurnalul Nutrients sugerează că cetonele pot influența somnul, însă răspunsurile variază în funcție de dietă, vârstă, sex, sănătatea metabolică și ritmul circadian. Autorii au examinat cetonele atât ca surse de energie, cât și ca molecule de semnalizare. Descoperirile ar putea ajuta la clarificarea dacă strategiile nutriționale sau intervențiile bazate pe cetone ar putea ajuta persoanele cu dificultăți de somn.
Somnul și metabolismul sunt strâns legate, iar cetonele ar putea juca un rol în această conexiune. Nivelurile de acetoacetat (AcAc), acetonă și β-hidroxibutirat (BHB) cresc în timpul postului, restricției de carbohidrați, exercițiului prelungit sau unei diete ketogenice. Deficiența de insulină poate, de asemenea, să crească nivelurile de cetone și, când este severă, poate provoca cetoacidoză, o condiție periculoasă distinctă de cetoza nutrițională. Cum aceste schimbări afectează calitatea somnului și timpul petrecut în diferitele etape de somn rămâne neclar.
În cadrul acestei revizuiri, cercetătorii au analizat studii pe animale, studii umane și mecanisme legate de cetone și somn, utilizând căutări în PubMed până în septembrie 2026. Dovezile acoperite includ postul, restricția calorică, dietele ketogenice și suplimentele de cetone, prioritizând măsurile obiective de somn și respirație. Căutarea inițială în PubMed a identificat aproximativ 329 de înregistrări, în timp ce revizuirea finală a citat 89 de publicații revizuite de colegi și două înregistrări de studii clinice. Autorii nu au efectuat o meta-analiză.
Studii pe animale arată că reacțiile somnului la cetone variază în funcție de tip, dietă, vârstă și sex. La șoareci, AcAc administrat direct în creier a crescut activitatea EEG de unde lente în timpul somnului non-REM, un efect care nu a fost observat cu BHB. Dietele ketogenice au modificat somnul REM și NREM la rozătoare. La șobolanii în vârstă, intervențiile ketogenice au crescut somnul REM la femele, în timp ce un ester de cetonă a redus somnul REM la masculi; o dietă ketogenică a îmbunătățit și performanța legată de memorie la ambele sexe.
La unii adulți sănătoși, perioade scurte de post sau restricție de carbohidrați au fost asociate cu un somn profund mai bun și mai puțin somn REM. Schimbările în etapele individuale de somn nu indică neapărat un somn mai bun în ansamblu. Pentru persoanele cu epilepsie, o dietă ketogenică a fost asociată cu modificări în tiparele de somn, mai puține descărcări electrice legate de convulsii pe timp de noapte și o calitate a vieții îmbunătățită. Studii în scleroză multiplă, migrenă și tulburări metabolice raportează o îmbunătățire subiectivă a somnului, dar schimbările clinice și metabolice mai largi ar putea contribui. Printre cicliștii masculi antrenați, consumul de esteri de cetonă după exercițiu și înainte de culcare a fost asociat cu o eficiență mai mare a somnului, păstrarea somnului REM și mai puțin timp treaz după începutul somnului în urma unui antrenament intens de seară. Suplimentarea repetată cu D-BHB a îmbunătățit, de asemenea, anumite măsuri subiective ale somnului, dar beneficiile au variat în funcție de studii.
Somnul și metabolismul cetonelor pot influența reciproc, însă răspunsurile la intervențiile ketogenice variază. Unele persoane experimentează tulburări de somn în timpul adaptării dietetice inițiale, în timp ce altele nu observă nicio schimbare în timpul cetozei susținute. Autorii propun, de asemenea, că îmbunătățirea funcției de zi cu zi, controlul convulsiilor sau recuperarea după exercițiu ar putea îmbunătăți indirect somnul ulterior. Diferențele în designul studiilor, dietă și evaluarea somnului fac comparațiile dificile, iar rămâne neclar dacă cetonele în sine generează aceste efecte sau alte schimbări metabolice. Sunt necesare studii controlate mai mari, folosind măsuri obiective ale somnului, pentru a identifica cine ar putea beneficia.
Studiul K-SLEEP de la Johns Hopkins a examinat suplimentarea cu cetone înainte de somn, folosind măsurători obiective ale somnului și metabolismului. Studiul STAK-Sleep + Feed compară o dietă ketogenică, o dietă mixtă cu placebo și o dietă mixtă cu suplimentare de ester de cetonă în condiții de restricție a somnului. În studiul STAK-Sleep, un precursor ketogenic a crescut somnul profund măsurat cu ajutorul dispozitivelor purtabile și a îmbunătățit anumite măsuri de performanță în starea de veghe în condiții de restricție a somnului, dar confirmarea EEG a schimbărilor în etapele de somn este necesară. Aceste rezultate variate au atras atenția asupra posibilelor căi care leagă cetonele de reglarea somnului.
Dincolo de furnizarea de energie, cetonele pot influența activitatea celulelor nervoase, inflamația, stresul oxidativ și expresia genelor. De exemplu, acetoacetatul (AcAc) poate reduce semnalizarea excitației prin limitarea eliberării de glutamat. Metabolismul ketogenic poate afecta, de asemenea, canalele de potasiu sensibile la ATP (KATP) și semnalizarea adenosinei, ambele având potențialul de a diminua activitatea celulelor nervoase. Relevanța acestor procese pentru somn poate varia în funcție de vârstă, sănătatea metabolică, pierderea somnului și recuperarea după exercițiu.
BHB poate influența, de asemenea, căile inflamatorii și epigenetice. Studiile experimentale sugerează că acesta poate suprima inflammasomul NLRP3, un complex proteic implicat în inflamație. BHB poate afecta, de asemenea, deacetilazele histone și o modificare chimică numită β-hidroxi-butirylare a histonelor, ambele fiind implicate în reglementarea activității genice. Astfel de schimbări ar putea ajuta celulele să gestioneze stresul oxidativ, să se adapteze la cerințele fiziologice și să altereze expresia genică prin căi potențial relevante pentru somn și recuperarea neuronală. Semnificația acestor căi pentru somnul uman rămâne incertă.
Ritmul circadian adaugă o altă dimensiune acestei relații. Studiile pe șoareci sugerează că ceasurile circadiene ajută la controlul momentului în care sunt produse cetonele, parțial prin căi care implică receptorul α activat de proliferatorii peroxisomilor (PPARα). Dietele ketogenice pot, de asemenea, să altereze activitatea genică zilnică în țesuturile periferice. Postul și alimentația restricționată temporal afectează nivelurile de cetone, glucoză, insulină și hormoni asociați apetitului, astfel încât contribuția cetonelelor singure este greu de determinat.
Schimbările în somn pot apărea, de asemenea, din pierderea în gre
