Un simplu test de sânge ar putea indica riscul de Alzheimer cu 10 ani înainte de apariția simptomelor
Un test de sânge simplu ar putea ajuta la identificarea persoanelor cu risc crescut de declin cognitiv asociat cu boala Alzheimer cu mulți ani înainte de a experimenta probleme notabile de memorie sau gândire.
În cadrul unui studiu internațional amplu, cercetătorii au descoperit că adulții mai în vârstă cu niveluri foarte ridicate ale unui anumit biomarker din sânge aveau o șansă de 38% de a dezvolta deficiențe cognitive în termen de cinci ani. Pe parcursul a 10 ani, riscul estimat a crescut la 78%, deși constatările pe termen lung s-au bazat pe date semnificativ mai puține.
Aceste descoperiri oferă o nouă perspectivă asupra potențialului testelor de sânge de a prezice problemele cognitive viitoare la persoanele care nu prezintă în prezent semne de deficiență. Studiul a fost coordonat de științifici de la Mass General Brigham Neuroscience Institute, implicând echipe care au lucrat pe trei continente. Rezultatele au fost prezentate la Conferința Internațională a Asociației Alzheimer și publicate simultan în JAMA.
Studiul s-a concentrat pe tau fosforilat 217 (p-tau217), un biomarker din sânge asociat cu boala Alzheimer. Un test care măsoară acest marker a primit recent aprobat federal, ridicând speranțe că testarea sângelui ar putea face detectarea bolii Alzheimer mai accesibilă. Totuși, o întrebare importantă a rămas: pot aceste teste prezice în mod fiabil dacă cineva cu funcție cognitivă normală va dezvolta simptome?
Pentru a investiga, cercetătorii au combinat informațiile din șase studii observaționale și trialuri clinice desfășurate în America de Nord, Japonia și Australia. Aceste studii au inclus 2.684 de adulți mai în vârstă care nu prezentau semne de deficiență cognitivă la momentul înscrierii.
La înscriere, participanții au furnizat probe de sânge care au fost analizate pentru p-tau217. De asemenea, au fost supuși scanărilor cerebrale prin tomografie cu emisie de pozitroni (PET), permițând cercetătorilor să stabilească măsurători de bază ale sănătății creierului. Evaluările anuale de follow-up au fost utilizate pentru a monitoriza schimbările în memorie, gândire și alte abilități cognitive.
Datele combinate au acoperit o perioadă neobișnuit de lungă. Unii participanți au intrat în unul dintre studii încă din 2004, iar cele mai recente evaluări de follow-up au avut loc în 2025.
În cadrul studiilor, aproximativ 478 de participanți au dezvoltat în cele din urmă deficiențe cognitive. Când cercetătorii au comparat aceste rezultate cu rezultatele inițiale ale testului de sânge, au găsit o relație puternică între nivelurile mai ridicate de p-tau217 și probabilitatea de a avea probleme cognitive în viitor.
Printre persoanele cu niveluri foarte ridicate ale biomarkerului, probabilitatea estimată de a dezvolta deficiențe cognitive a atins 38% în termen de cinci ani. Peste 10 ani, această cifră a crescut la 78%. Totuși, cercetătorii au subliniat că observațiile pentru perioada de 10 ani și mai mult au fost semnificativ mai puține, făcând acele predicții pe termen lung mai puțin certe.
Unul dintre cele mai importante rezultate a fost că p-tau217 a oferit informații despre declinul cognitiv viitor dincolo de ceea ce putea fi explicat de alți factori de risc bine stabiliți. Biomarkerul a rămas semnificativ asociat cu deficiențele cognitive chiar și după ce cercetătorii au luat în considerare plăcile de amiloid-beta, care sunt depuneri anormale de proteine în creier ce pot fi detectate prin imagistica PET. Valoarea sa predictivă s-a extins, de asemenea, dincolo de factorii genetici de risc cunoscuți (cum ar fi APOE4).
Aceasta sugerează că un test relativ simplu de sânge ar putea oferi în cele din urmă medicilor informații suplimentare atunci când estimează probabilitatea ca o persoană să dezvolte dificultăți cognitive.
„Acesta este un pas critic către o mai bună înțelegere a ceea ce ne poate spune p-tau217 despre riscul unei persoane de deficiență cognitivă”, a declarat autorul principal Rachel F. Buckley. „Ceea ce face ca această lucrare să fie distinctă este că estimează nivelul de risc al unei persoane pentru deficiențe cognitive. Am armonizat datele din șase cohorte, creând un set de date mare și variat, și am găsit în continuare rezultate consistente care arată cum p-tau217 informează riscul în timp.”
Mai degrabă decât să identifice pur și simplu schimbările biologice asociate cu boala Alzheimer, cercetarea ajută la estimarea modului în care aceste schimbări se traduc în probabilitatea de a dezvolta simptome pe o perioadă specifică.
În ciuda rezultatelor promițătoare, cercetătorii avertizează că testele de sânge nu sunt în prezent recomandate pentru screeningul de rutină al riscului de Alzheimer la persoanele fără simptome. Un motiv major este că tratamentele preventive capabile să schimbe cursul bolii nu au fost încă stabilite pentru persoanele sănătoase identificate ca având un risc crescut.
„Nu avem încă tratamente care modifică boala pentru persoanele care descoperă că sunt la risc crescut de a dezvolta deficiențe cognitive din cauza bolii Alzheimer, motiv pentru care nu recomandăm testele de sânge disponibile în prezent pentru indivizi asimptomatici. Astăzi, sfatul nostru medical ar rămâne același, indiferent de rezultatele testului: exerciții regulate, o dietă sănătoasă și prioritizarea somnului și a bunăstării generale”, a afirmat Reisa Sperling. „Dar peisajul îngrijirii preventive ar putea să se schimbe rapid dacă trialurile în curs de desfășurare ale terapiei care modifică boala se dovedesc benefice. În viitor, aceste teste ar putea ajuta la identificarea celor care ar putea beneficia cel mai mult de aceste tratamente. Obiectivul nostru pe termen lung este să ajungem acolo unde se află testarea colesterolului în estimarea riscului de atac de cord.”
Există, de asemenea, limitări importante ale cercetării. Deși investigatorii au adus împreună date din mai multe studii și regiuni geografice, participanții s-ar putea să nu reprezinte pe deplin populația mai largă. Această potențială biasare a selecției ar putea afecta modul în care constatările se aplică altor grupuri.
În plus, analiza s-a concentrat pe prezicerea deficiențelor cognitive pe perioade relativ limitate, mai degrabă decât pe estimarea riscului pe durata de viață a unei persoane. Cercetătorii afirmă că sunt necesare studii mai mari, mai reprezentative și perioade de follow-up mai lungi pentru a confirma rezultatele și a îmbunătăți precizia predicțiilor de risc individual.
Cel mai mare beneficiu al acestei abordări ar putea apărea pe măsură ce oamenii de știință dezvoltă tratamente menite să încetinească sau să prevină declinul cognitiv asociat cu Alzheimer înainte de apariția simptomelor vizibile. Mai multe studii clinice investighează deja dacă terapiile care modifică boala pot beneficia persoanele care au semne biologice ale bolii Alzheimer, dar care nu au experimentat încă deficiențe cognitive. Dacă aceste tratamente se dovedesc eficiente, biomarkerii din sânge, cum ar fi p-tau217, ar putea ajuta la identificarea indivizilor care cel mai probabil vor beneficia de intervenții timpurii.
Această abordare ar putea, în cele din urmă
