Studiul de la Yale: Virusul COVID-19 nu persistă în placentă după recuperarea mamei
Un nou studiu realizat de Yale și publicat în JAMA Network Open arată că virusul care cauzează COVID-19 nu rămâne în țesutul placentar săptămâni sau luni după ce o femeie însărcinată s-a recuperat de infecție, oferind o asigurare importantă pentru medici și pacienți deopotrivă.
Printre constatările cheie se numără:
– Nu s-a detectat virus persistent: Folosind tehnici de laborator sensibile, cercetătorii nu au găsit ARN sau proteine SARS-CoV-2 în placentele colectate între 40 și 212 zile după infecția maternă, inclusiv în sarcini care s-au încheiat cu nașteri mortale.
– Placenta elimină virusul: Rezultatele sugerează că placenta nu servește ca un rezervor pe termen lung pentru SARS-CoV-2 după recuperare.
– Dar daunele pot persista: Unele placente au arătat modificări structurale și inflamatorii asemănătoare celor observate în placentita acută COVID-19, sugerând că răspunsul imun poate lăsa urme durabile chiar și după ce virusul a dispărut.
La începutul pandemiei, cercetătorii de la Yale au demonstrat că SARS-CoV-2 poate infecta placenta în timpul bolii acute a mamei, o afecțiune cunoscută sub numele de placentita COVID-19, care a fost legată în unele cazuri de inflamații și complicații ale sarcinii. Noua cercetare abordează o întrebare esențială de urmărire: virusul rămâne în țesutul placentar după ce mama se recuperează?
„Cercetările anterioare au arătat că SARS-CoV-2 poate infecta placenta în timpul COVID-19 acut. În acest studiu, am dorit să aflăm dacă virusul ar putea persista în placentă mult timp după ce o femeie se recuperează de infecție. Am constatat că nu se întâmplă asta”, a declarat Shelli F. Farhadian.
Pentru a investiga, cercetătorii au analizat placentele colectate la naștere de la femei care s-au recuperat de COVID-19 cu 40 până la 212 zile mai devreme, incluzând sarcini care s-au încheiat cu nașteri mortale și nașteri sănătoase. Folosind tehnici sensibile pentru a detecta proteina și ARN-ul viral, echipa nu a găsit dovezi de virus persistent în niciunul dintre probe, chiar și în cazurile de pierdere fetală sau neonatală.
Cercetătorii au observat modificări structurale și inflamatorii în unele placente, sugerând că răspunsul imun declanșat în timpul infecției poate depăși prezența virusului. „Aceste rezultate indică faptul că placenta este eficientă în eliminarea virusului după recuperarea mamei”, a afirmat Harvey J. Kliman. „Dar modificările structurale pe care le-am observat sugerează că daunele suferite în timpul infecției pot persista.”
Studiul este limitat de dimensiunea mică a eșantionului și de designul retrospectiv, iar cercetătorii subliniază că sunt necesare studii suplimentare pentru a determina cât de frecvente sunt leziunile placentare după infecția maternă cu SARS-CoV-2.
Cercetarea a fost susținută de Institutele Naționale de Sănătate.
