Reîntoarcerea virusului H2N2 în centrul atenției pregătirii pentru pandemii
La șapte decenii de la pandemia de gripă asiatică, imunitatea în scădere și rezervoarele persistente de virus la animale reînnoiesc apelurile pentru vaccinuri pregătite pentru stocare împotriva unui subtip de gripă cu potențial pandemic istoric.
O revizuire recentă, publicată în revista Vaccine, examinează evoluția pandemiei de gripă H2N2 din 1957, care a fost înlocuită de H3N2 în 1968, și riscurile actuale de pregătire pentru pandemii asociate cu posibila reîntoarcere a acestui virus. Studiul evidențiază că, în timp ce persoanele născute înainte de 1968 păstrează răspunsuri durabile ale celulelor B, majoritatea populației globale nu are imunitate preexistentă specifică H2, deși răspunsurile mediate de celulele T și N2 ar putea oferi o protecție limitată împotriva bolilor severe.
Revizuirea subliniază cum cercetarea modernă se îndreaptă către platforme avansate de vaccinare, inclusiv nanoparticule de ferritin și livrare bazată pe ADN, pentru a atenua riscurile reintroducerii din rezervoarele animale unde virusurile H2 continuă să circule.
În februarie 1957, un nou tip de virus gripal A (IAV) a apărut în China, marcând începutul pandemiei de gripă asiatică. Cercetările ulterioare au stabilit că pandemia H2N2 din 1957 a fost provocată de un reasortiment genetic, un proces prin care două virusuri gripale diferite infectează aceeași gazdă și își schimbă segmentele genomice, între un virus uman H1N1 circulant și un subtip aviar H2N2.
Această întâmplare rară a dus la un virus cu trei segmente genomice noi de origine aviară: hemaglutinina (HA), neuraminidaza (NA) și proteina polimerazei de bază (PB) 1. Deoarece majoritatea populației globale era imunologic naivă la HA H2, acest virus nou s-a răspândit rapid la nivel mondial, rezultând într-un număr estimat de 1 până la 4 milioane de decese.
Revizuirea analizează șapte decenii de dovezi virologice și imunologice pentru a evalua pregătirea globală pentru pandemii, în special în ceea ce privește o posibilă reîntoarcere a H2N2. Studiul a analizat evoluția virusului H2N2 în timpul celor 11 ani de prezență umană, identificând cel puțin 25 de modificări ale aminoacizilor în proteina HA, inclusiv 12 modificări importante în domeniul HA1, considerate semnificative pentru antigenicitate, care au contribuit la deriva antigenică, acumularea treptată de mutații care permit unui virus să evite sistemul imunitar.
Analizele s-au concentrat, de asemenea, pe schimbarea specificității receptorilor virusului: virusurile aviare H2N2 se leagă în mod obișnuit de acizii sialici α2,3 în intestinele păsărilor, dar tulpinile pandemice și cele adaptate la oameni au dobândit substituții care au schimbat preferința receptorilor către receptorii α2,6 în tractul respirator uman.
Revizuirea sintetizează datele din trialuri clinice contemporane de vaccinuri specifice H2. Vaccinurile inactivate și cele atenuate includ un studiu de bioechivalență randomizat al vaccinurilor monovalente H2N2 (A/Singapore/1/57) și trialuri de fază I ale tulpinilor adaptate la frig și sensibile la temperatură. Platformele avansate de nanoparticule includ primul trial pe oameni (NCT03186781), care a evaluat un vaccin pe bază de nanoparticule de ferritin, în care ectodomeniul HA, partea exterioară a proteinei, a fost fuzionat cu o proteină de ferritin bacteriană pentru a îmbunătăți recunoașterea imună.
Calculul demografic al acestei revizuiri, bazat pe coorte de naștere, identifică o lacună de imunitate, în care procentul populației cu imunitate H2 scade rapid: de la 100% în 1968 la o estimare de 15,3% în 2025. Aceste calcule prezintă proiecții conform cărora aceste scăderi vor ajunge la doar 2,9% până în 2055.
Aceste constatări sunt susținute de datele istorice din pandemia din 1957, care au arătat o rată de atac excepțional de mare, de până la 60%, în special în rândul grupelor de vârstă mai tinere. Studiile clinice recente ilustrează provocările și succesele vaccinării moderne. În ceea ce privește imunogenicitatea, un studiu efectuat pe indivizi H2-naivi a arătat că două doze de vaccin inactivat cu virus întreg au obținut o rată de seroconversie (dezvoltarea anticorpilor detectabili) de 88% până la 100%.
Referitor la eficacitatea nanoparticulelor, un studiu asupra unui vaccin nou pe bază de nanoparticule de ferritin a demonstrat că a generat o creștere de 13 până la 25 de ori a anticorpilor neutralizanți în rândul participanților naivi după un regim de prim-boost. În ceea ce privește protecția încrucișată, dovezile emergente sugerează că vaccinarea indivizilor naivi a crescut, de asemenea, anticorpii neutralizanți împotriva altor subtipuri, cum ar fi H5N1 și H6N1, sugerând inducerea de anticorpi anti-stalk cu protecție largă.
În ceea ce privește imunitatea celulară, un trial de fază I al unui virus gripal atenuat a arătat că, deși 85% dintre participanți au dezvoltat anticorpi detectabili, 56% au arătat, de asemenea, răspunsuri imune celulare detectabile, care ar putea ajuta la limitarea severității bolii.
În general, revizuirea subliniază că subtipul H2N2 reprezintă o amenințare unică deoarece a demonstrat deja capacitatea pandemică la oameni și rămâne activ în rezervoarele de animale. Deși persoanele născute înainte de 1968 păstrează celule B cu afinitate înaltă, capabile de răspunsuri rapide, așa cum se dovedește prin creșteri de 4,4 până la 6,6 ori a titrelor după vaccinare, majoritatea populației actuale ar putea necesita scheme complexe de prim-boost pentru a obține o protecție similară.
Revizuirea sintetizează dovezile istorice, virologice, imunologice și de vaccinare, subliniind potențialele pericole ale unei izbucniri globale H2N2 și nevoia de a întări pregătirea globală a facilităților de vaccinare și sănătate publică. Constatările sale subliniază că, deși există unele limitări, de exemplu, majoritatea vaccinurilor sezoniere actuale nu oferă imunitate H2 încrucișată, autorii concluzionează că dezvoltarea unui vaccin H2 „pregătit pentru stocare”, utilizând potențial platforme moderne precum mRNA, vectori virali, vaccinuri adjuvante, concepte pe bază de nanoparticule sau strategii mai largi vizând HA și NA, este un pilon esențial al pregătirii pentru pandemii din secolul XXI împotriva acestui subtip de gripă cu potențial pandemic istoric.
