Activitățile fizice și artele contribuie la încetinirea procesului de îmbătrânire
Activitățile de timp liber, precum vizitele la muzee și muzica, alături de exercițiile fizice regulate, sunt asociate cu un proces de îmbătrânire biologică mai lent, conform cercetărilor recente.
Un studiu recent publicat în Innovation in Aging analizează legătura dintre activitățile de timp liber, cum ar fi implicarea în arte și activitatea fizică, și procesul de îmbătrânire. Creșterea numărului de adulți în vârstă la nivel mondial a determinat o concentrare mai mare asupra modului de a îmbunătăți anii trăiți în sănătate, mai degrabă decât simpla extindere a duratei de viață.
Prioritățile actuale vizează minimizarea bolilor, menținerea independenței și reducerea presiunii asupra sistemelor de sănătate. Biologia moleculară a dezvăluit mecanisme fundamentale care determină îmbătrânirea, epigenetica având un rol central în acest proces, prin modificări precum metilarea ADN-ului, remodelarea cromatinei și modificările histonelor.
Studiile recente sugerează că factorii de stil de viață, cum ar fi evitarea tutunului și a consumului excesiv de alcool, menținerea unei greutăți sănătoase, urmarea unei diete mediteraneene, gestionarea stresului și practicarea meditației, pot încetini îmbătrânirea epigenetică, deși dovezile sunt preliminare.
Implicarea în arte și cultură (ACEng) este recunoscută din ce în ce mai mult ca un comportament benefic pentru sănătate, îmbunătățind bunăstarea mentală și fizică prin stimularea socială, cognitivă și senzorială. Studiile experimentale sugerează că ACEng poate influența expresia genelor, de exemplu, muzica având capacitatea de a afecta căile genetice legate de semnalizarea dopaminei și neuroplasticitate.
Deși aceste rezultate sunt promițătoare, există o lipsă de dovezi la nivel de populație care să coreleze ACEng cu îmbătrânirea epigenetică. Activitatea fizică (PA) poate modifica experimental metilarea ADN-ului și reduce încărcătura de mutații epigenetice, însă studiile observaționale care leagă PA de ceasurile epigenetice sunt rare și inconcludente.
Studiul UK Household Longitudinal Study (UKHLS) a analizat 3.654 de adulți de origine europeană albă, dintr-un eșantion de 40.000 de gospodării din Marea Britanie, urmărind metilarea ADN-ului în probe de sânge din perioada 2010-2012. Analiza a inclus 3.556 de participanți cu date complete și a evaluat peste 850.000 de site-uri de metilare.
Participarea la ACEng a fost măsurată prin auto-raportarea implicării în activități culturale pe parcursul ultimului an, iar frecvența a fost împărțită în patru categorii. De asemenea, activitatea fizică a fost evaluată prin sporturile raportate de participanți. Rezultatele sugerează că un nivel mai ridicat de activitate de timp liber este asociat cu o îmbătrânire epigenetică mai lentă.
Analiza a arătat că o participare mai frecventă și diversificată la ACEng și PA este corelată cu o îmbătrânire epigenetică mai lentă, măsurată prin ceasurile epigenetice de generație a doua și a treia. De exemplu, participarea lunară la ACEng a fost asociată cu o reducere de 0,8 ani a vârstei epigenetice, iar cea săptămânală cu o reducere de 1,02 ani.
De asemenea, diversitatea mai mare în ACEng a fost asociată cu reduceri semnificative în PhenoAge și cu rate mai lente de îmbătrânire biologică. Activitatea fizică săptămânală a fost, de asemenea, legată de o reducere a vârstei epigenetice.
Studiul subliniază importanța diversității și frecvenței implicării în ACEng, sugerând că aceste activități ar putea fi explorate mai departe în strategii de sănătate publică pentru îmbătrânirea sănătoasă. De asemenea, cercetările emergente sugerează că îmbătrânirea epigenetică ar putea fi modificabilă sau parțial reversibilă în unele cazuri, iar influența comportamentelor de timp liber asupra acestui proces rămâne incertă.
