Bacteriile intestinale ar putea explica variațiile durerii în endometrioză
Bacteriile intestinale și genele receptorilor de gust amar prezintă legături surprinzătoare cu durerea în endometrioză.
Un studiu recent publicat în Frontiers in Microbiology a investigat asocierile dintre modificările microbiomului intestinal, variațiile genetice ale gazdelor și severitatea simptomelor clinice la femeile cu endometrioză.
Endometrioza este definită ca o afecțiune ginecologică cronică, inflamatorie, dependentă de estrogen, care afectează între 10-15% din femeile de vârstă reproductivă la nivel mondial. Această afecțiune se caracterizează prin proliferarea ectopică a țesutului endometrial în afara uterului, afectând adesea organele pelvine, inclusiv ovarele, vezica urinară și intestinul.
Condiția este asociată cu o gamă largă de simptome debilitante, în special durerea pelvină cronică, dispareunia (durerea în timpul actului sexual), dischezia (mișcări intestinale dureroase) și dismenoreea. Infertilitatea poate afecta până la 50% din femeile cu endometrioză.
Cercetările anterioare au evidențiat o deconectare între stadiul anatomic al bolii și intensitatea durerii. Pacienții cu boală avansată de stadiu IV pot experimenta simptome minime, în timp ce cei cu leziuni de stadiu mai devreme (I-II) pot raporta dureri severe și refractare.
Dovezile emergente sugerează că disbioza microbiotei intestinale poate promova inflamația sistemică și altera metabolismul estrogenului, posibil prin enzime bacteriene precum beta-glucuronidaza. Modificările microbiene asociate cu simptomele individuale și modul în care interacționează cu genetica gazdelor rămân slab înțelese.
Studiul de față a vizat să abordeze această lacună de cunoștințe și să informeze intervențiile viitoare în endometrioză, evaluând 50 de femei adulte de origine europeană cu endometrioză confirmată prin intervenție chirurgicală și histologică la Spitalul IRCCS Burlo Garofolo din Trieste, Italia.
Severitatea bolii participantelor a fost clasificată conform ghidurilor revizuite ale Societății Americane pentru Medicină Reproductivă (rASRM). Majoritatea participantelor (74%) aveau boală avansată (stadiul III-IV), în timp ce restul de 26% aveau endometrioză de stadiu mai devreme (I-II).
Severitatea simptomelor pe parcursul a opt domenii clinice de durere a fost evaluată pe o scară de evaluare numerică (NRS) de la 0 la 10, cu durerea intensă reprezentată de scoruri de 5,0 sau mai mari. De asemenea, secvențierea genei 16S rRNA (regiunea V3) a tampoanelor rectale distale a fost utilizată pentru a caracteriza profilurile microbiomului intestinal al participantelor. Compoziția bacteriană a fost estimată ulterior folosind pachetul DADA2.
Cercetătorii au analizat ADN-ul genomic din mostrele de sânge periferic ale participantelor, examinând 12 polimorfisme ale unui singur nucleotid (SNP) în patru gene candidate de receptori de gust amar (TAS2R3, TAS2R4, TAS2R5 și TAS2R14) asociate cu semnalizarea în celulele foliculare ovariene.
A fost utilizată o metodologie statistică pentru a grupa participantele în funcție de profilurile microbiene intestinale și a examina relațiile cu simptomele și variațiile genetice. Analizele au ținut cont de vârsta participantelor, indicele de masă corporală (IMC), terapia hormonală și adâncimea secvențierii. Autorii au aplicat corecții Bonferroni pentru a compensa comparațiile multiple.
Durerea menstruală a fost legată de o abundență mai mică de bacterii intestinale benefice. Stadiul anatomic al bolii nu a fost asociat semnificativ cu intensitatea durerii, consistent cu cercetările anterioare care arată că povara simptomatică nu reflectă neapărat stadiul bolii.
Analiza comunității microbiene intestinale a clasificat pacienții în trei clustere distincte: o comunitate dominantă de Bacteroides (C1), o comunitate dominantă de Prevotella (C2) și un cluster dominant de Escherichia-Shigella (C3). Clusterul dominant de Prevotella a avut o diversitate microbiană mai mică decât clusterul dominant de Bacteroides, în timp ce clusterul Escherichia-Shigella a arătat un profil bacterian distinct. Aceste diferențe pot reflecta variația comunităților microbiene intestinale în rândul femeilor cu endometrioză.
Diferențele în compoziția microbiană intestinală, măsurate prin diversitatea beta (care compară comunitățile bacteriene între indivizi), au fost asociate atât cu dismenoreea, cât și cu stadiul anatomic al bolii, deși stadiul bolii nu a fost semnificativ asociat cu severitatea durerii.
Regresia liniară multiplă a identificat asocieri semnificative între dismenoree și abundențele relative mai mici ale taxonilor producători de acizi grași cu lanț scurt (SCFA) din ordinul Lachnospirales. Femeile care au raportat dismenoree au avut abundențe relative mai mici ale mai multor genuri bacteriene producătoare de butirat, inclusiv Faecalibacterium, Blautia și Roseburia.
O abundență relativ mai mare de Prevotella_9 a fost asociată pozitiv cu disuria (urinare dureroasă), în timp ce genul Mobiluncus, asociat cu disbioza genitală, a fost pozitiv asociat cu infertilitatea în rândul participantelor. Doar șapte femei din studiu au avut un diagnostic de infertilitate legat de endometrioză, limitând astfel puterea acestui rezultat.
O severitate mai mare a durerii premenstruale a fost asociată cu abundențe relative mai mici ale Burkholderiales și Sutterellaceae, în timp ce o severitate mai mare a durerii postmenstruale a fost asociată cu o abundență relativ mai mică a Bifidobacteriaceae.
Analizele genetice ale gazdelor au arătat că polimorfismele genetice din cele patru gene candidate (TAS2R3, TAS2R4, TAS2R5 și TAS2R14) au fost semnificativ asociate cu măsurile diversității microbiene alpha, care descrie diversitatea bacteriană dintr-o mostră individuală.
Nouă polimorfisme ale unui singur nucleotid din TAS2R14 au fost de asemenea asociate cu diversitatea beta, sugerând că receptorii de gust extraoral ar putea juca un rol în interacțiunile gazdă-microbiom. Studiul nu a găsit asocieri semnificative între variantele genetice selectate și taxa bacteriană individuală.
Autorii studiului au recunoscut mai multe limitări, inclusiv dimensiunea mică a eșantionului și absența unui grup de control sănătos. Timpul ciclului menstrual nu a fost standardizat, iar diferențele dietetice ar fi putut influența compoziția microbiană. De asemenea, designul observațional împiedică concluziile cu privire la faptul că modificările microbiene contribuie direct la simptomele endometriozei.
Studiul de față a identificat asocieri între compoziția microbiană intestinală, simptomele endometriozei și variațiile genetice în receptorii de gust amar. Aceste relații ar putea ajuta la explicarea motivului pentru care severitatea simptomelor variază în rândul femeilor cu această afecțiune, independent de stadiul
