Expunerea timpurie la PFAS poate contribui la inflamația intestinală la copii
Cercetătorii de la Icahn School of Medicine de la Mount Sinai au descoperit că expunerea la substanțe per- și polifluoroalkilice (PFAS), cunoscute sub denumirea de „chimicale eterne”, în timpul sarcinii și al primelor etape ale vieții este asociată cu o inflamație intestinală crescută în copilărie.
Rezultatele, publicate pe 10 iulie 2026 în Clinical Gastroenterology and Hepatology, oferă dovezi noi că expunerile de mediu în etape critice ale dezvoltării pot influența sănătatea intestinală pe termen lung și riscul de boală inflamatorie intestinală (IBD) în viitor.
Studiul reprezintă prima cercetare care demonstrează că expunerea prenatală și în primele etape ale vieții la PFAS este în mod constant asociată cu niveluri mai ridicate de calprotectină fecală – un biomarker al inflamației intestinale utilizat frecvent pentru a monitoriza IBD – în cadrul a trei cohorte de naștere din Statele Unite și Mexic.
Cercetătorii au măsurat concentrațiile de PFAS în sângele matern colectat în timpul sarcinii, în sângele din cordonul ombilical și în probele de sânge uscat ale nou-născuților, urmând copiii timp de până la 11 ani. În toate cele trei cohorte de naștere, niveluri mai ridicate de amestecuri de PFAS au fost asociate cu niveluri mai ridicate de calprotectină fecală în copilărie.
Deși genetica joacă un rol important în boala inflamatorie intestinală, aceasta nu explică pe deplin de ce apare boala. „Constatările noastre sugerează că expunerea prenatală și în primele etape ale vieții la PFAS poate contribui la inflamația intestinală în timpul unei etape importante de dezvoltare.” Înțelegerea acestor influențe de mediu ar putea ajuta, în cele din urmă, la identificarea oportunităților de reducere a riscurilor de boală viitoare înainte de apariția simptomelor.
PFAS reprezintă o familie mare de substanțe chimice sintetice utilizate în produse precum vasele de gătit antiaderente, ambalajele alimentare, țesăturile rezistente la pete și spumele de stingere a incendiilor. Deoarece aceste chimicale nu se descompun ușor, ele persistă în mediu și se pot acumula în organismul uman, conducând la expuneri largi.
Prin utilizarea unei analize chimice avansate, cercetătorii au detectat PFAS în toate probele biologice din primele etape ale vieții. Atât compușii PFAS vechi, cât și noile substanțe de înlocuire au fost asociate cu inflamația intestinală, sugerând că o gamă largă de aceste chimicale poate influența sănătatea intestinală a copiilor.
„Studiind PFAS ca amestecuri, mai degrabă decât chimicale individuale, am reușit să reflectăm mai bine modul în care oamenii sunt expuși în viața de zi cu zi.” Consistența constatărilor noastre în cadrul mai multor probe biologice și a trei cohorte de naștere independente întărește dovezile că expunerea timpurie la PFAS poate avea efecte durabile asupra sănătății intestinale.
Cercetătorii subliniază că o calprotectină fecală crescută nu înseamnă automat că un copil va dezvolta IBD. Aceasta este un biomarker sensibil al inflamației intestinale care a fost asociat cu un risc crescut în viitor de IBD. Deoarece studiul a fost observațional, nu se poate stabili dacă PFAS cauzează direct inflamația intestinală sau IBD.
Echipa de cercetare intenționează să continue urmărirea participanților pentru a determina dacă copiii cu expuneri mai ridicate la PFAS în primele etape ale vieții și inflamație intestinală sunt mai predispuși să dezvolte boală inflamatorie intestinală mai târziu în viață. Rezultatele evidențiază, de asemenea, importanța strategiilor de sănătate publică menite să reducă expunerea la PFAS în timpul sarcinii și al copilăriei timpurii.
