COVID-19 asociat cu un risc mai mic de diabet de tip 1
Un nou studiu care va fi prezentat la Întâlnirea Anuală a Asociației Europene pentru Studiul Diabetului (EASD) în Milano, Italia (28 septembrie – 2 octombrie) arată că persoanele care au avut COVID-19 au un risc mai mic, și nu mai mare, de a dezvolta ulterior diabet de tip 1 (T1D).
Studiul, realizat de Carl Villaro Nolsøe și Dr. Runa Mortansdottir Nolsøe, de la Spitalul North Zealand din Hillerød, Danemarca, și colegii lor, a investigat dacă infecția cu SARS-CoV-2 este asociată cu apariția tardivă a diabetului de tip 1 în rândul indivizilor danezi cu vârsta sub 30 de ani.
Această cercetare națională, bazată pe registre, a inclus 2.115 persoane diagnosticate cu T1D înainte de vârsta de 30 de ani între 1 ianuarie 2020 și 31 decembrie 2023. Fiecare caz a fost asociat cu 10.575 de controale fără diabet, în raport de 1:5, pe baza vârstei și sexului. Persoanele cu diabet preexistent, boli autoimune, cancer sau tratamente imunomodulatoare au fost excluse. Expunerea a fost definită ca fiind un prim test PCR pozitiv pentru SARS-CoV-2 între 1 ianuarie 2020 și 31 decembrie 2021.
Infecția cu SARS-CoV-2 a fost asociată cu un risc semnificativ statistic redus cu 16% de a dezvolta ulterior T1D pe parcursul celor patru ani de observație. Niciun variant viral individual nu a arătat o asociere semnificativă din punct de vedere statistic. A fost observat un risc cu 42% mai scăzut de a dezvolta T1D în intervalul de 31-180 zile după infecția COVID-19, în timp ce în alte intervale post-infecție nu a fost găsită nicio asociere semnificativă.
Autorii sugerează că anumite infecții virale pot proteja sau suprima bolile autoimune, cum ar fi T1D, activând mecanisme de reglare care împiedică răspunsul imun adaptativ să se atace pe sine. După o perioadă, sistemul imun revine la starea sa normală de „odihnă”.
Studiul a mai subliniat că reducerea riscului de T1D a fost observată doar în rândul persoanelor nevaccinate care au avut COVID-19, cu un risc cu 24% mai scăzut comparativ cu indivizii nevaccinați și neinfectați. Estimările în rândul persoanelor vaccinate au fost imprecise, fără dovezi de interacțiune în funcție de statutul de vaccinare. În întreaga populație studiată, indiferent de statutul de vaccinare, riscul redus de T1D a fost semnificativ statistic doar pentru femei, cu o scădere de 26%, în timp ce pentru bărbați, scăderea nu a fost semnificativă statistic.
Autorii afirmă: „Infecția cu SARS-CoV-2 a fost asociată cu un risc mai mic de dezvoltare a T1D în rândul indivizilor danezi cu vârsta sub 30 de ani.”
Ei adaugă: „Există dovezi contradictorii în literatură. Cele mai multe studii anterioare nu au găsit nicio asociere între SARS-CoV-2 și dezvoltarea diabetului de tip 1, cu excepția câtorva studii care au indicat un risc crescut. Studiul nostru a folosit registre daneze de înaltă calitate cu o rată foarte mare de acoperire a testelor PCR și am avut informații complete despre statutul de vaccinare.”
Referitor la statutul de vaccinare, autorii spun: „Printre numeroasele motive posibile, credem că cel mai probabil este că inducerea imunității adaptative prin vaccinare interferează cumva cu activarea virală a mecanismelor de reglare care ar putea preveni autoimunitatea, ceea ce înseamnă că există o protecție mai scăzută împotriva diabetului de tip 1 pentru indivizii vaccinați comparativ cu cei nevaccinați.”
