Enzima FTO, implicată în modificarea ARN-ului, prezintă potențial terapeutic în cancerul gastrointestinal
O nouă revizuire publicată în Genes & Diseases subliniază importanța enzimei FTO, implicată în modificarea ARN-ului, ca biomarker și țintă terapeutică potențială în cancerul gastrointestinal.
Articolul reunește informații actuale despre rolul FTO în cancerul gastric, hepatic, colorectal și pancreatic, evidențiind o funcție complexă în care enzima poate atât promova, cât și suprima progresia cancerului, în funcție de contextul biologic.
FTO este o demetilază ARN capabilă să elimine modificări chimice, inclusiv N6-metiladenozină (m6A). Prin această activitate, FTO influențează stabilitatea ARN-ului, traducerea, degradarea și mișcarea acestuia în interiorul celulelor. Aceste procese pot afecta în cele din urmă modul în care celulele canceroase cresc, se răspândesc, reacționează la mediu și rezistă la tratament.
În cancerul gastrointestinal, FTO este asociat cu căi care controlează creșterea tumorilor, metastaza, reprogammingul metabolic, evaziunea imunității, ferroptoza și rezistența la tratament. Este important de menționat că efectele sale nu sunt uniforme. FTO poate acționa ca un factor oncogen în anumite circumstanțe, în timp ce în altele poate inhiba progresia tumorii. Această dublă funcție sugerează că țintirea FTO va necesita o considerație atentă a contextului molecular și specific cancerului.
Revizuirea evidențiază, de asemenea, mecanismele extinse care reglează FTO. Factori de transcripție, regulatori asociați ARN-ului și mecanisme epigenetice pot influența expresia FTO, în timp ce modificările post-translaționale, inclusiv acetilarea, ubiquitinarea, SUMOilarea și fosforilarea, pot afecta stabilitatea, localizarea celulară, degradarea și activitatea sa. Înțelegerea acestor rețele de reglementare ar putea dezvălui modalități suplimentare de a controla FTO mai precis.
Un rang tot mai diversificat de inhibitori de FTO cu micromolecule susține interesul pentru această enzimă ca țintă potențială pentru medicamente. Compușii precum Rhein, FB23-2, CS1/CS2, Dac51 și 18097 au demonstrat potențial anticancerigen în setări experimentale. Unele abordări care vizează FTO s-ar putea completa cu imunoterapia, deschizând posibilitatea unor strategii viitoare de tratament combinate. Totuși, validarea clinică este încă necesară, în special pentru cancerele gastrointestinale.
