Exercițiile fizice pot fi mai sigure pentru copiii cu afecțiuni cardiace
Activitatea fizică la copiii și adolescenții cu cardiomiopatie, precum și la cei cu defibrilatoare cardioverter implantabile (ICD), ar putea fi mai sigură decât sugerează cercetările anterioare, conform unei noi declarații științifice emisă de Asociația Americană a Inimii.
Deși exercițiul fizic este esențial pentru dezvoltarea copilăriei și sănătatea pe termen lung, acesta a fost de obicei descurajat în rândul copiilor și adolescenților cu cardiomiopatii și ICD-uri din cauza temerilor că ar putea agrava funcția cardiacă sau ar putea duce la moarte subită cardiac.
În timp ce siguranța rămâne prioritară, interzicerea completă a activității fizice pentru copiii cu cardiomiopatie sau ICD-uri a dus, în unele cazuri, la consecințe neintenționate. Cele mai recente cercetări sugerează că restricționarea mișcării copiilor poate afecta negativ sănătatea inimii, nivelurile de fitness fizic, bunăstarea mentală, dezvoltarea socială și calitatea vieții.
Jonathan B. Edelson, M.D., M.S.C.E., a declarat că „copiii cu cardiomiopatie nu ar trebui automat să fie excluși de la participarea la activități fizice, inclusiv sporturi recreaționale sau competitive. Majoritatea copiilor ar trebui să fie activi fizic – cu evaluări, monitorizări și planificări individualizate. Activitatea fizică este importantă pentru sănătatea lor pe termen lung, dezvoltarea fizică și socială.”
Ce trebuie să știe părinții și îngrijitorii?
Asigurarea unei participări sigure la activități fizice necesită o planificare atentă și individualizată, precum și o colaborare continuă între clinicieni, familii și pacienți.
Abordare personalizată: Evaluările de risc adaptate în funcție de diagnostic, profilul de risc, profilul genetic și evaluările clinice sunt esențiale pentru a ghida mai bine deciziile privind activitatea fizică pentru copiii cu diferite tipuri de cardiomiopatii. Instrumentele de screening diagnostice, cum ar fi ecocardiogramele, imagistica cardiacă și testele de efort, pot fi utilizate pentru a evalua simptomele în repaus și în activitate. Testele genetice și screeningul familial pot fi de asemenea utile pentru a evalua riscul individual.
Decizii comune: Clinicienii, familiile și (când este adecvat din punct de vedere al dezvoltării) copiii sau adolescenții cu cardiomiopatii și/sau ICD-uri pot colabora pentru a echilibra riscurile unui pacient și obiectivele și valorile personalizate ale acestuia. Este important ca medicii să dezvăluie atunci când dovezile de risc se bazează pe datele obținute de la adulți.
Monitorizare și reevaluare constantă: Monitorizarea continuă este crucială pentru a urmări eventualele schimbări în risc, a evalua progresia simptomelor și a evalua dacă funcția cardiacă se îmbunătățește sau se deteriorează. Recomandările pentru activitatea fizică sigură trebuie să evolueze pe măsură ce copilul crește, activitățile se schimbă și boala progresează.
Ce tipuri de activități pot fi considerate?
Noua declarație științifică își propune să treacă de la o abordare uniformă a limitărilor activității fizice la a considera modalități prin care tinerii cu afecțiuni cardiace sau un ICD pot participa în siguranță la activități fizice – de la activități zilnice de intensitate scăzută la antrenamente de intensitate ridicată și sporturi în anumite cazuri – după o evaluare detaliată a riscurilor individualizate.
Exercițiile de intensitate ușoară până la moderată (precum mersul pe jos, ciclism ușor sau înot) pot fi adecvate pentru menținerea fitness-ului fizic, dezvoltării sociale și calității vieții, cu monitorizarea regulată a stării lor. Activitățile fizice structurate, cum ar fi cursurile de fitness, antrenamentele de forță, alergarea, ciclismul, drumețiile sau programele sportive organizate, pot fi rezonabile pentru unii copii și adolescenți cu afecțiuni cardiace. Pentru unii pacienți pediatrici selectați cu anumite cardiomiopatii, participarea la activități fizice, inclusiv sporturi competitive, poate fi rezonabilă după o evaluare expertă și o discuție de luare a deciziilor comune privind riscurile și beneficiile. Planurile de acțiune de urgență, inclusiv accesul la AED (defibrilator extern automat) și persoane antrenate în CPR, sunt esențiale în timpul sporturilor organizate.
Declarația subliniază că este nevoie de mai multe cercetări în domeniul cardiomiopatiilor pediatrice, deoarece majoritatea concluziilor din declarație se bazează pe studii observaționale efectuate pe adulți; prin urmare, concluziile trebuie aplicate cu prudență populației pediatrice. De asemenea, rămân întrebări importante, cum ar fi modul în care exercițiile moderate sau viguroase pot afecta progresia pe termen lung și cum variază riscurile în funcție de diferitele tipuri de cardiomiopatii.
