Expunerea prenatală la cannabis, legată de diferențe cerebrale și comportamentale la copii
Cercetătorii au cartografiat rețelele cerebrale a mai mult de 10.000 de copii pentru a examina dacă expunerea prenatală la cannabis lasă o semnătură detectabilă în ceea ce privește cogniția, comportamentul și sănătatea mintală.
Un studiu amplu publicat recent în revista Translational Psychiatry a descoperit că expunerea prenatală la cannabis (EPC) este asociată cu diferențe în conectivitatea funcțională a creierului în copilăria târzie, precum și cu scoruri mai ridicate de probleme comportamentale și emoționale și o performanță cognitivă mai scăzută în mai multe domenii.
De asemenea, studiul a identificat o suprapunere parțială între modelele de conectivitate asociate cu EPC și cele legate de psihopatologie și performanța cognitivă, sugerând că există căi neurobiologice candidate pentru investigații viitoare, mai degrabă decât mecanisme de dezvoltare stabilite.
În contextul în care percepțiile despre cannabis ca fiind relativ sigur în timpul sarcinii devin din ce în ce mai comune, datele recente din SUA indică o creștere a utilizării cannabisului în timpul sarcinii. Puține informații sunt disponibile despre modul în care EPC este legată de neurodezvoltarea progeniturilor.
Studiile anterioare au raportat asocieri cu rezultate cognitive, comportamentale și cerebrale, dar concluziile au fost inconsistente. În răspuns, agențiile de sănătate publică recomandă evitarea consumului de cannabis de către femeile gravide și care alăptează, precum și de către femeile care planifică o sarcină.
Perioada prenatală este crucială pentru dezvoltarea creierului și comportamentului. Sistemul endocannabinoid (ECS) din creierul fetal este activ încă din stadiile incipiente ale dezvoltării fetale și coordonează diversele procese neurobiologice implicate în dezvoltarea circuitelor cognitive, emoționale și de recompensă.
Cannabisul conține substanța extrem de psihoactivă Δ9-tetrahidrocanabinol (Δ9-THC), care trece ușor prin bariera placentară și se leagă de receptorii cannabinoizi CB1 și CB2, parte a ECS. EPC ar putea perturba reglementarea mediată de ECS a maturării cerebrale fetale.
Studiile umane și preclinice au raportat modificări neurochimice și moleculare asociate cu EPC, care ar putea fi relevante pentru vulnerabilitatea neuropsihiatrică ulterioară. Δ9-THC poate reduce nivelurile de serotonină din creier, ceea ce a fost asociat cu un risc mai mare de tulburări de dispoziție și anxietate.
Studiile anterioare au asociat EPC cu diferențe în rezultatele neurodezvoltării, inclusiv cogniția, comportamentul și reglarea emoțională. Simptomele externalizate și sănătatea mintală precară sunt, de asemenea, mai frecvente în copilăria târzie și adolescență la aceste persoane.
Tehnicile avansate de neuroimagistică, inclusiv imagistica prin rezonanță magnetică funcțională (fMRI) și analizele de conectivitate funcțională, au arătat diferențe asociate EPC în cadrul sistemelor neurocognitive de amploare din creier, care susțin controlul executiv, reglarea emoțională și procesarea recompenselor. Aceste domenii sunt deosebit de sensibile la perturbări în timpul neurodezvoltării.
Studiul actual a avut ca scop integrarea modelului comportamental și a pattern-urilor de conectivitate cerebrală asociate cu EPC la copii pentru a identifica căi neurobiologice candidate pentru cercetări viitoare.
În cadrul studiului, cercetătorii au analizat datele de bază din Studiul de Dezvoltare Cognitivă a Creierului Adolescent (ABCD), concentrându-se pe copiii cu evaluări complete comportamentale și de neuroimagistică. Vârsta medie a participanților era de aproximativ 10 ani.
În total, 10.838 de copii au avut cel puțin o scanare fMRI de stat de repaus de înaltă calitate, dintre care 751 au fost clasificați ca având EPC și 10.087 fără expunere raportată.
EPC a fost determinată din rapoartele mamelor privind utilizarea de marijuana fie înainte ca mama să știe că este gravidă, fie după ce a devenit conștientă de sarcină. De asemenea, expunerea prenatală la alcool și nicotină a fost evaluată și inclusă ca variabile de confuzie. Copiii care au raportat utilizarea cannabisului la baza studiului au fost excluși.
Cercetătorii au folosit abordarea NeuroMark pentru a identifica 53 de rețele de conectivitate intrinsecă (ICN) care acoperă șapte domenii funcționale. Conectivitatea rețelei funcționale a întregului creier (FNC) a fost calculată din corelațiile între cursurile de timp ale ICN, iar cercetătorii au testat apoi asocierea acesteia cu EPC. Apoi, au examinat relațiile dintre FNC și măsurile comportamentale și cognitive.
Problemele de sănătate mintală și comportamentale au fost evaluate utilizând 20 de scale din Child Behavior Checklist (CBCL). Performanța cognitivă a fost evaluată folosind NIH Toolbox Cognition Battery și trei indici compuși de cogniție cristalizată, fluidă și totală.
Copiii cu EPC au avut scoruri mai ridicate CBCL, dar dimensiunile efectelor au fost mici. Cea mai mare diferență a fost observată la scala Comportamentului de Încălcare a Regulilor, iar cea mai mică la scala Problemelor Somatice. Aceasta indică probleme comportamentale și emoționale crescute asociate cu EPC, cu cele mai mari diferențe implicând încălcarea regulilor și alte probleme comportamentale.
EPC a fost de asemenea asociată cu o performanță cognitivă mai scăzută, cu efectul cel mai pronunțat asupra scorului de Cogniție Cristalizată. Aceasta indică o performanță mai slabă în sarcinile care necesită cunoștințe acumulate și înțelegere verbală. În schimb, scorurile de Cogniție Fluidă au fost modest mai ridicate în rândul copiilor cu EPC.
Analiza FNC a arătat diferențe extinse în conectivitatea funcțională în rândul copiilor cu EPC. Copiii expuși au prezentat o conectivitate crescută în cadrul rețelelor subcorticale și senzomotorii, precum și între rețelele de mod implicit și cele senzoriale/subcorticale.
FNC a fost mai scăzut în cadrul rețelei de mod implicit, între rețelele subcorticale și senzoriale, precum și între rețelele de mod implicit și cele de control cognitiv. Unele conexiuni între rețelele de control cognitiv și alte rețele au prezentat un model mixt.
Cercetătorii au întrebat ulterior dacă modelele de rețea cerebrală asociate cu EPC se asemănau celor legate de rezultatele comportamentale și cognitive ale copiilor. Analizele care leagă FNC cu scorurile CBCL au identificat modele care s-au suprapus parțial cu cele asociate cu EPC. Creșterea FNC în rețelele subcorticale și senzomotorii, precum și între domeniile de mod implicit și senzoriale, a fost legată de scoruri mai mari de probleme comportamentale și emoționale, la fel ca și scăderea FNC între domeniile subcorticale și senzoriale.
Conectivitatea implicând domeniul de control cognitiv a arătat modele mixte de asociere între FNC și scorurile CBCL. Creșterea conectivității în cadrul cerebelului și între rețelele cerebeloase și vizuale a fost legată atât de scoruri mai mari la CBCL, cât și
