Foamea poate crește predispoziția de a dezvolta dependența de alcool
Cercetătorii de la Universitatea Brown au descoperit o legătură moleculară între foame și formarea amintirilor de „recompensă”, care joacă un rol în dependența de alcool.
Studiul, condus de echipa de la Carney Institute for Brain Science, a cartografiat și izolat neuronii responsabili de foame în creierul musculiței de oțet, un model util pentru observarea comportamentului neural datorită complexității sale. Aceștia au constatat că foamea în musculițele private de hrană activa neuroni care conțin octopamină – un neurotransmițător echivalent cu norepinefrina umană – care influențează dacă alcoolul este amintit ca o recompensă.
Rezultatele, publicate în Current Biology, oferă un nou context pentru înțelegerea mecanismelor care conduc la poftele și dependența de alcool.
„Dacă putem înțelege la un nivel mai mic cum un organism precum o musculiță poate să-și amintească alcoolul, este un pas înainte în înțelegerea modului în care oamenii asociază indicii cu alcoolul și poate oferi indicii despre cum putem preveni recidivele și trata dependența”, a declarat Lewis Sherer.
Sherer lucrează în laboratorul Karlei Kaun, profesor asociat de neuroștiință la Brown, afiliată cu Carney Institute. Studiile anterioare realizate de cercetătorii din laboratorul Kaun au ajutat la descoperirea rolului formării memoriei în cadrul dependenței, cum ar fi modul în care amintirile despre alcool ca recompensă pot genera pofte, precum și rolul substanțelor adictive în alterarea căilor de memorie.
Sherer a menționat că studiile anterioare s-au concentrat în principal pe moleculele de „recompensă”, precum dopamina. Cercetătorii încep, de asemenea, să înțeleagă implicațiile diferitelor stări interne, cum ar fi foamea, setea și durerea, în formarea amintirilor de recompensă care conduc la dependența de alcool. Echipa a dorit să investigheze mai profund rolul octopaminei, o variantă a norepinefrinei activate de foame, sete și durere, influențând comportamentul, memoria și procesarea senzorială a musculițelor.
Cercetătorii au observat că silențierea sau activarea genetică a unui singur neuron de octopamină din creier (VUMa3) a influențat rapiditatea cu care musculițele considerau alcoolul ca fiind recompensator și a afectat preferința pentru alcool doar atunci când acestea erau flămânde. Potrivit lui Kaun, concluzia este că foamea poate activa noi neuroni pentru a comunica cu circuitele cerebrale care asociază indicii din mediu cu o senzație de recompensă legată de alcool.
„De exemplu, poate că în fiecare zi treci pe lângă un bar pe care îl apreciezi când te întorci acasă de la muncă. Dar poate că astăzi ești flămând după ce ai sărit peste prânz. Ești mai predispus să observi acel semn atrăgător și să te simți tentat să te oprești să bei ceva. Semnul atrăgător, care nu te-a impresionat când nu erai flămând, poate declanșa pofta ta pentru alcool”, a explicat Kaun.
Cercetătorii au adăugat că acest studiu ar putea aduce oamenii de știință mai aproape de a determina cum factorii externi, cum ar fi insecuritatea alimentară, ar putea influența sistemele interne de recompensă implicate în dependența de alcool și droguri.
„Putem spune din acest studiu că condițiile pe care o persoană le traversează în viața sa pot influența modul în care reacționează la alcool”, a spus Sherer. „Dacă o persoană crește în condiții de foame sau stres extrem, ar putea avea o predispoziție mai mare de a dezvolta o dependență de alcool.”
