Imigranții petrec mai mult timp în terapia intensivă după un accident vascular cerebral în Canada
Potrivit unui studiu publicat pe 2 septembrie 2026 în revista Neurology®, imigranții care suferă un accident vascular cerebral în Canada sunt admiși în unitatea de terapie intensivă (UTI) la rate similare cu cele ale rezidenților pe termen lung sau ale persoanelor născute în Canada, dar au șederi mai lungi în UTI.
Imigranții sunt definiți ca fiind persoanele născute în afara Canadei și care au sosit în țară după 1985. Aceștia au fost comparați cu persoanele născute în Canada sau care au imigrat înainte de 1985, denumite rezidenți pe termen lung.
„Statutul de imigrant este recunoscut ca un determinant social cheie al sănătății, iar având în vedere că numărul imigranților a crescut în ultimele decenii din cauza războaielor, persecuției și schimbărilor climatice, am dorit să analizăm mai atent modul în care statutul de imigrant poate fi asociat cu îngrijirea în caz de accident vascular cerebral”, a declarat autorul studiului, Manav V. Vyas.
Studiul a analizat dosarele tuturor persoanelor spitalizate pentru un accident vascular cerebral ischemic în Ontario, Canada, între 2014 și 2023. Accidentul vascular cerebral ischemic este cel mai frecvent tip de accident vascular cerebral, apărând atunci când fluxul sanguin este blocat către o parte a creierului.
În cadrul studiului, cercetătorii au examinat cine a primit tratamente pentru restabilirea fluxului sanguin, fie prin medicamente care distrug cheagurile, fie prin proceduri de îndepărtare a cheagurilor. De asemenea, s-a investigat cine a fost internat în UTI, cât timp a stat în UTI și cine a primit suport respirator și tuburi de alimentare.
Dintre cei 85.507 participanți la studiu, 12,9% erau imigranți. Aceștia erau mai tineri, având o vârstă medie de 69 de ani, comparativ cu 76 de ani pentru rezidenții pe termen lung. Imigranții au avut, în medie, accidente vasculare cerebrale mai puțin severe.
În ceea ce privește tratamentele pentru accidentele vasculare cerebrale, imigranții au fost mai puțin susceptibili să primească tratamentele pentru restabilirea fluxului sanguin în comparație cu rezidenții pe termen lung, cu 17,2% față de 18,0%. Aceștia au avut rate ușor mai mari ale tratamentelor care susțin viața, inclusiv suport respirator prin ventilatoare, de 6,5% comparativ cu 5,3%, și plasarea tuburilor de alimentare, de 3,0% față de 1,9%.
Nu a existat nicio diferență în ceea ce privește frecvența cu care imigranții și rezidenții pe termen lung au fost admiși în UTI. Totuși, dintre cei care au fost în UTI, imigranții au avut șederi mai lungi, cu o medie de 5,6 zile comparativ cu 3,8 zile pentru rezidenții pe termen lung. După ajustarea pentru alți factori care ar putea influența durata șederii, cum ar fi vârsta, severitatea accidentului vascular cerebral și alte afecțiuni de sănătate, cercetătorii au descoperit că imigranții aveau cu 30% mai multe șanse de a avea o ședere mai lungă în UTI.
Cercetătorii nu au identificat diferențe în îngrijirea accidentului vascular cerebral între spitalele care au îngrijit o proporție mai mare de imigranți și cele care au îngrijit o proporție mai mică.
„Posibilele motive pentru șederile mai lungi în UTI ar putea fi barierele de limbaj și diferențele în atitudinile față de îngrijirea de sfârșit de viață între diverse practici culturale și religioase”, a spus Vyas. „Mai puțini imigranți au avut consultații pentru îngrijirea paliativă, sau îngrijire specializată axată pe confort și calitatea vieții, decât rezidenții pe termen lung, ceea ce ar putea explica șederile mai lungi în UTI. Îmbunătățirea accesului la servicii de interpretare și crearea de oportunități educaționale pentru personalul medical de a înțelege practicile culturale ar putea ajuta la reducerea acestor diferențe în durata șederilor în UTI.”
Vyas a subliniat că diferențele în tratamentele care susțin viața erau mici și nu au fost ajustate pentru factori precum vârsta pacientului, astfel că aceste informații ar trebui interpretate cu precauție. O altă limitare a studiului a fost că unele informații privind tratamentele pentru restabilirea fluxului sanguin, cum ar fi timpul și complicațiile, nu au fost disponibile.
