Îngrijirea pisicilor nu are un impact negativ asupra astmului infantil
Copiii cu astm și alergii care trăiesc cu una sau mai multe pisici nu prezintă rezultate mai rele în ceea ce privește astmul decât cei fără pisici acasă.
Aceste concluzii provin dintr-un studiu amplu realizat de Institutul Karolinska din Suedia, publicat în revista Frontiers in Allergy.
De multe ori, familiile cu copii astmatici sunt sfătuite să evite păstrarea animalelor de companie cu blană în locuință. Totuși, studiile anterioare privind impactul pisicilor asupra copiilor cu astm și alergii au fost adesea de mici dimensiuni și au generat rezultate contradictorii. Noul studiu analizează datele a peste 30.000 de copii din Suedia, cu vârste între 4 și 17 ani, diagnosticați cu astm și alergii. Cercetătorii au monitorizat copiii timp de doi ani, comparând starea celor care locuiau în gospodării cu pisici cu cei care nu aveau.
„Nu am găsit dovezi că traiul cu pisici agravează astmul la copiii care au deja această afecțiune și alergii. Din păcate, nu avem informații despre tipurile specifice de alergii de care sufereau copiii, așa că nu știm dacă erau alergici la pisici sau nu”, a declarat Resthie R. Putri, cercetător postdoctoral la Departamentul de Epidemiologie Medicală și Biostatistică al Institutului Karolinska.
Cercetătorii au analizat exacerbările astmului care au dus la îngrijiri de urgență, severitatea astmului pe baza utilizării medicamentelor, controlul astmului și funcția pulmonară a copiilor. Cei care trăiau cu una sau mai multe pisici au avut rezultate similare în ceea ce privește astmul față de cei fără pisici. De asemenea, numărul de pisici din gospodărie, sexul sau vârsta acestora nu au fost corelate cu diferențele în rezultatele astmului.
O caracteristică a studiului este numărul mare de participanți din întreaga Suedie. Totuși, diferențele între țări pot limita aplicabilitatea rezultatelor în alte contexte. De asemenea, deoarece Registrul de Pisici este relativ nou, unele expuneri la pisici ar putea să nu fi fost surprinse în studiu. În plus, nu au existat informații despre cât timp au fost expuși copiii la pisici sau cât timp pisicile au petrecut în interior. Cercetătorii nu pot exclude posibilitatea ca familiile cu copii care suferă de alergii mai severe să fi ales să nu dețină o pisică.
„Consilierea clinică trebuie să fie întotdeauna personalizată, iar studiul nostru poate contribui la baza de dovezi în discuțiile cu familiile despre animale de companie și astm”, afirmă Catarina Almqvist Malmros, profesor la Departamentul de Epidemiologie Medicală și Biostatistică al Institutului Karolinska și pediatru la Spitalul pentru Copii Astrid Lindgren.
Cercetătorii intenționează să continue studierea modului în care diferitele tipuri de alergii pot afecta rezultatul și dacă este relevant ca un copil să fie alergic la pisici. De asemenea, plănuiesc să urmărească copiii pe o perioadă mai lungă pentru a observa cum deținerea unei pisici poate influența astmul în timp.
