ACT+ personalizat poate sprijini supraviețuitorii cancerului în îngrijirea psihologică
Progresele în diagnosticarea timpurie și în tratamentele pentru cancer au dus la o creștere a numărului de persoane care supraviețuiesc acestei boli, aproximativ 3,5 milioane de oameni trăind acum cu și dincolo de cancer în Regatul Unit.
Cu toate acestea, finalizarea tratamentului nu înseamnă întotdeauna o revenire la viața anterioară bolii. Supraviețuitorii pot experimenta oboseală persistentă, frica de recidivă, suferință emoțională, pierdere a încrederii, izolare socială și dificultăți în revenirea la muncă sau la alte activități. Diverse intervenții, precum exercițiile fizice, programele bazate pe mindfulness, terapia cognitiv-comportamentală și terapia de acceptare și angajament au arătat un potențial în îmbunătățirea calității vieții. Cu toate acestea, suportul post-tratament rămâne inconsistent, iar puține cercetări calitative au examinat modul în care supraviețuitorii cancerului experimentează intervențiile ACT personalizate sau care componente le sunt cele mai utile.
Un studiu publicat în European Journal of Cancer Care pe 24 iulie 2026 de echipa coordonată de Anna Cheshire de la Universitatea Westminster a arătat că mindfulness, acțiunea angajată, livrarea adaptabilă și relațiile de susținere cu terapeuții au fost esențiale pentru experiențele pozitive ale participanților la ACT+.
Cercetătorii au realizat o evaluare calitativă în cadrul trialului controlat randomizat multicentric SURECAN, care a comparat ACT+ cu îngrijirea obișnuită post-tratament. Participanții la studiu au finalizat tratamentul pentru cancer cu intenție curativă în ultimele 24 de luni sau sunt în remisie pe termen lung și au raportat o calitate a vieții redusă. Pentru studiul calitativ, echipa a selectat intenționat persoane care au primit cel puțin patru sesiuni ACT+, căutând variații în tipul de cancer, vârstă, sex și etnie. Au fost intervievate 24 de pacienți și cinci terapeuți ACT+ instruiți, prin telefon sau Microsoft Teams. Interviurile au explorat experiențele primirii sau livrării ACT+, efectele percepute, barierele și facilitățile de angajare, precum și factorii contextuali care influențează participarea. Transcrierile au fost analizate în NVivo 14, folosind teme deductive bazate pe modelul ACT+ și teme inductive emergente din relatările participanților. Patru teme generale au fost identificate: angajamentul cu procesele ACT+; livrarea practică a teoriei ACT+; cicluri pozitive de adaptare psihologică; și influențele de receptivitate și relaționale care afectează angajamentul.
Mindfulness—în special conștientizarea momentului prezent— a fost componenta discutată cel mai frecvent, participanții descriind-o ca pe un mod de a se distanța de gândurile stresante, de a reduce anxietatea și de a răspunde mai puțin automat la emoțiile dificile. „A face ceea ce contează”, în special acțiunea angajată, a fost de asemenea proeminentă. Participanții au descris împărțirea obiectivelor în pași gestionabili, reluarea rutinelor zilnice, reîntregirea legăturilor cu prietenii și partenerii, revenirea la activități creative și acordarea de timp pentru îngrijirea de sine.
Exercițiile practice, metaforele memorabile, planificarea obiectivelor și posibilitatea de a adapta sesiunile la circumstanțele individuale au consolidat angajamentul. Terapeuții competenți, calzi și nejudecători au avut o influență deosebită, ajutând participanții să se simtă în siguranță, înțeleși și mai puțin izolați. Cu toate acestea, experiențele nu au fost uniform pozitive. Anumiți participanți au considerat manualul de 92 de pagini prea lung sau greu de utilizat în timp ce se confruntau cu oboseală sau probleme cognitive, iar obiectivele structurate legate de exerciții sau de muncă nu erau potrivite pentru toți.
În general, studiul sugerează că ACT+ ar putea aborda nevoile psihologice și de suport care pot rămâne nesatisfăcute după tratamentul cancerului. Beneficiile au fost percepute ca provenind nu dintr-o tehnică unică, ci din interacțiunea mindfulness-ului, acceptării, valorilor, acțiunii gestionabile și unei relații terapeutice puternice. Cercetătorii subliniază că livrarea ar trebui să fie adaptată și personalizată sănătății, pregătirii și priorităților fiecărui supraviețuitor. Viitoarele cercetări ar trebui să includă persoane care au întrerupt terapia, să examineze diferite grupuri de cancer și demografice, să evalueze livrarea la distanță și să exploreze dacă resursele simplificate, co-proiectate ar putea îmbunătăți angajarea și accesul echitabil.
