Medicamentele GLP-1 și inhibitorii SGLT-2 contribuie la încetinirea declinului funcției renale
Studiile recente sugerează că medicamentele care acționează ca agonisti ai receptorilor GLP-1 și inhibitorii SGLT-2 pot ajuta la încetinirea declinului funcției renale la persoanele cu diabet de tip 2 și albuminurie (niveluri ridicate de proteine în urină), conform unei cercetări ample din SUA publicate astăzi de The BMJ.
Însă, pentru cei care nu prezintă albuminurie, utilizarea altor medicamente pentru diabet (sulfonilureele) a condus la un declin mai rapid al funcției renale, subliniind importanța considerării albuminuriei în luarea deciziilor terapeutice, afirmă autorii studiului.
Studiile anterioare au demonstrat că agonștii receptorilor GLP-1 și inhibitorii SGLT-2 pot reduce riscul progresiei bolii cronice de rinichi (BCR) la persoanele cu diabet de tip 2, sugerând că acest efect ar putea fi mai pronunțat în rândul celor cu un grad mai mare de albuminurie.
Cu toate acestea, nu se știe dacă persoanele fără albuminurie care iau aceste medicamente beneficiază de un grad similar de protecție împotriva BCR.
Pentru a aborda această întrebare, cercetătorii au analizat datele din dosarele medicale și din cererile de asigurare pentru persoanele cu diabet de tip 2, aflate la risc moderat de boli cardiovasculare, care au început tratamentul cu un agonist al receptorilor GLP-1 sau inhibitor SGLT-2, o sulfonilurea sau un inhibitor DPP-4 după tratamentul cu metformin, în perioada 2014-2022.
Un total de 75.455 de indivizi au fost incluși în analiză (vârstă medie 60 de ani; 48% femei), dintre care 61.583 (82%) nu aveau albuminurie. Aceștia au fost monitorizați timp de o medie de 32 de luni, perioada în care declinul funcției renale a fost evaluat folosind teste de sânge recunoscute.
În cazul persoanelor cu albuminurie, riscul estimat pe cinci ani de declin al funcției renale a fost de 3,2% pentru agonștii receptorilor GLP-1 sau inhibitorii SGLT-2, 4,6% pentru sulfonilurele și 5,4% pentru inhibitorii DPP-4. Aceasta reprezintă un risc cu 40% mai mic de deteriorare renală în rândul persoanelor tratate cu agonști GLP-1 sau inhibitori SGLT-2 comparativ cu inhibitorii DPP-4.
În cazul persoanelor fără albuminurie, riscul estimat pe cinci ani de declin al funcției renale a fost de 2,4% pentru agonști GLP-1 sau inhibitori SGLT-2, 2,8% pentru sulfonilure și 2,1% pentru inhibitorii DPP-4. Aceasta indică un risc cu 31% mai mare de deteriorare renală pentru persoanele tratate cu sulfonilure comparativ cu inhibitorii DPP-4.
Autorii recunosc că studiul are mai multe limitări și subliniază că, deși emularea trialului țintă este una dintre cele mai riguroase abordări pentru analiza datelor observaționale, nu este imună la bias, astfel că rezultatele trebuie interpretate cu precauție.
Ei menționează, de asemenea, că perioada de urmărire relativ scurtă și posibilitatea ca alți factori neevaluați să fi influențat rezultatele trebuie luate în considerare. Totuși, autorii afirmă că studiul s-a bazat pe date clinice bogate dintr-o populație mare din SUA și a folosit o abordare care minimizează sursele comune de bias în analizele observaționale.
În concluzie, autorii afirmă: „Comparativ cu inhibitorii DPP-4, agonștii receptorilor GLP-1 și inhibitorii SGLT-2 reduc riscul de deteriorare a funcției renale la persoanele cu albuminurie. Puține dovezi de beneficii renale în rândul persoanelor fără albuminurie au fost observate în perioada de urmărire a studiului.”
