Anxietatea și depresia sunt corelate cu părți opuse ale centrului emoțional al creierului
Un studiu longitudinal care a urmărit copii pe o perioadă de șapte ani a identificat modele distincte de unde cerebrale care, începând cu vârsta de 9 ani, pot prezice vulnerabilitatea unui copil la anxietate sau depresie la vârsta de 13 ani.
Acești markeri predictivi dezvăluie traiectorii neurodezvoltamentale divergente, anxietatea fiind asociată cu activitatea pe partea dreaptă a creierului, în timp ce depresia este legată de partea stângă. Rezultatele acestui studiu inedit, publicat în Biological Psychiatry, oferă o bază solidă, validată extern, pentru detectarea timpurie și prevenția precisă.
Anxietatea și depresia sunt cele mai frecvente tulburări mintale la nivel mondial, afectând din ce în ce mai mult populațiile mai tinere, cu un vârf accentuat în timpul adolescenței. Totuși, atunci când simptomele devin severe, fereastra pentru intervenție optimă a trecut adesea. Pentru a înțelege cum se dezvoltă aceste tulburări comorbide, cercetătorii au urmărit maturarea dinamică a creierului copiilor pentru a identifica semne biologice de avertizare la copiii cu risc, înainte de apariția simptomelor.
Investigatorii au colectat date EEG în stare de repaus la vârstele de 7, 9 și 11 ani și au evaluat simptomele clinice și scanările fMRI la vârsta de 13 ani. Au folosit tehnici avansate de EEG, modelare predictivă bazată pe conectom (CPM) și învățare automată pentru a analiza datele.
Principalele descoperiri sunt următoarele:
Vârsta de 9 ani a fost identificată ca un punct de cotitură neurodezvoltamental critic. La vârsta de 7 ani, rețelele cerebrale predictive erau amestecate, dar, începând cu vârsta de 9 ani, acestea s-au divizat în căi predictive distincte.
Au fost identificați markeri distincți în rețelele EEG alpha și beta-1 care preziceau anxietatea și, respectiv, depresia viitoare.
Schimbările în timp între vârstele de 9 și 11 ani au prezis intensitatea simptomelor în adolescență, severitatea anxietății/depresiei din copilărie fiind asociată cu simptome mai severe în dezvoltarea ulterioară.
Semnalele de unde cerebrale sunt profund înrădăcinate în centrul emoțional al creierului (amigdala): anxietatea este determinată de un circuit pe partea dreaptă a creierului, în timp ce depresia este condusă de un circuit simetric pe partea stângă.
Cercetătorul principal, Pengfei Xu, a declarat: „Într-o perioadă în care crizele de sănătate mintală adolescentină cresc la nivel global, acest studiu identifică o fereastră critică, în jurul vârstei de 9 ani, și posibili predictori obiectivi pentru screeningul timpurie, în loc de evaluări subiective.”
Prin furnizarea de rețele EEG specifice și ținte cerebrale lateralizate, aceste descoperiri deschid calea pentru stratificarea timpurie a riscurilor și intervenții preventive non-invazive, cum ar fi antrenamentele de neurofeedback sau stimularea magnetică transcraniană, înainte de apariția simptomelor clinice.
Guangzhi Deng a adăugat: „Am fost surprinși să vedem că semnalele predictive ale creierului pentru anxietate și depresie erau complet nediferențiate la vârsta de 7 ani, dar s-au separat clar și au devenit foarte predictive doar doi ani mai târziu. De asemenea, am fost uimiți de simetria mecanismelor neuronale de bază.”
Validând modelele pe un set de date independent Healthy Brain Network, cercetătorii au găsit modele EEG aproape identice. Acest lucru subliniază robustețea și generalizabilitatea acestor indicatori pentru detectarea timpurie a riscurilor.
Adolescența este o perioadă vulnerabilă pentru apariția anxietății și depresiei, însă originile neurodezvoltamentale ale acestor condiții rămân neclare. Acest remarcabil studiu de șapte ani evidențiază utilitatea potențială a unui biomarker pentru o traiectorie vulnerabilă.
Identificarea momentului în care apar aceste semnale predictive ar putea determina o fereastră critică pentru screening și intervenții preventive timpurii.
„În mod tradițional, așteptăm până când un adolescent se află în mijlocul unei furtuni emoționale înainte de a căuta ajutor”, a subliniat Xu. „Studiul nostru demonstrează că semnăturile cerebrale șoptesc avertismente cu ani înainte ca simptomele să se manifeste. Deschidem o fereastră vitală pentru intervenție timpurie, sprijinind copiii înainte ca simptomele să apară. Putem schimba abordarea noastră de la tratamente reactive la prevenție proactivă și personalizată, oferind părinților și clinicianilor un avantaj crucial în protejarea sănătății mintale adolescentine.”
