„`html
O metodă simplă de a calma durerea artritei genunchiului, fără medicamente sau intervenții chirurgicale
Ce-ar fi dacă ameliorarea durerii cauzate de artrita genunchiului nu ar necesita o altă pastilă, o injecție sau o intervenție chirurgicală, ci pur și simplu schimbarea modului în care mergi?
Un studiu clinic publicat în The Lancet Rheumatology sugerează că o ajustare mică, dar atent aleasă a unghiului picioarelor ar putea avea un impact semnificativ. După un an, participanții care au învățat să meargă cu o poziție personalizată a picioarelor au raportat o durere de genunchi semnificativ mai mică comparativ cu cei care au primit un tratament placebo. Aceștia au arătat și semne încurajatoare de deteriorare mai lentă a cartilajului genunchiului.
Ameliorarea durerii a fost comparabilă ca magnitudine cu beneficiile raportate pentru unele medicamente utilizate frecvent. Mai important, abordarea ar putea ajuta la abordarea unei probleme pe care analgezicele nu o pot rezolva: presiunea excesivă asupra articulațiilor genunchiului, care contribuie la progresia osteoartritei.
Osteoartrita afectează aproximativ 22% dintre adulții cu vârsta de peste 40 de ani și este una dintre principalele cauze de handicap. Această afecțiune deteriorează treptat cartilajul, țesutul neted și protector care amortizează capetele oaselor și permite articulațiilor să se miște cu o fricțiune minimă.
Pe măsură ce cartilajul se deteriorează, activitățile zilnice precum mersul pe jos, urcatul scărilor și ridicarea dintr-un scaun pot deveni din ce în ce mai dureroase. Deși exercițiile fizice, terapia fizică, gestionarea greutății și medicamentele pot ajuta la gestionarea simptomelor, nu există în prezent un tratament stabilit care să restabilească în mod fiabil cartilajul pierdut din cauza osteoartritei. Persoanele cu boala avansată pot ajunge în cele din urmă să aibă nevoie de o intervenție chirurgicală de înlocuire a articulației.
Cercetătorii de la Universitatea din Utah, Universitatea New York și Universitatea Stanford au investigat o strategie diferită numită retraining al mersului. Această abordare nu se concentrează doar pe ameliorarea durerii, ci schimbă mecanica mersului pentru a reduce presiunea asupra părților vulnerabile ale genunchiului.
Rezultatele, publicate în august 2025, provin din primul studiu clinic randomizat și controlat cu placebo care demonstrează eficacitatea retrainingului personalizat al mersului pentru osteoartrita genunchiului pe o durată de un an.
Studiul a fost condus de Scott Uhlrich, profesor asistent de inginerie mecanică la Colegiul de Inginerie John și Marcia Price al Universității din Utah, cu colaboratori de la Stanford și Universitatea New York. Proiectul a primit sprijin din partea agențiilor federale de cercetare, cu Departamentul pentru Afaceri ale Veteranilor al SUA fiind menționat ca finanțator al studiului.
„Știm că pentru persoanele cu osteoartrită, sarcini mai mari pe genunchi accelerează progresia, iar schimbarea unghiului picioarelor poate reduce sarcina asupra genunchiului”, a declarat Uhlrich. „Așadar, ideea unei intervenții biomecanice nu este nouă, dar nu au existat studii randomizate și controlate cu placebo care să demonstreze că sunt eficiente.”
Secretul constă în modul în care greutatea corporală se distribuie prin genunchi cu fiecare pas.
Genunchiul are o secțiune interioară, numită compartiment medial, și o secțiune exterioară, cunoscută sub numele de compartiment lateral. În timpul mersului normal, secțiunea interioară suportă, de obicei, o parte mai mare din sarcină. Acest lucru ajută la explicarea de ce osteoartrita care afectează interiorul genunchiului este deosebit de comună.
Pentru persoanele cu acest tip de artrită, plasarea repetată a unei presiuni excesive pe zona deja afectată poate accelera deteriorarea.
Schimbarea direcției în care indică degetele picioarelor în timpul mersului poate redistribui o parte din acea presiune. Întorcând degetele puțin spre interior sau exterior se modifică forțele care acționează asupra genunchiului, reducând în mod potențial stresul asupra cartilajului afectat.
Cu toate acestea, există o capcană importantă: aceeași ajustare nu funcționează pentru toată lumea.
Anumiți oameni beneficiază de întoarcerea degetelor spre interior, în timp ce alții răspund mai bine atunci când degetele sunt orientate mai mult spre exterior. Efectuarea unei ajustări greșite ar putea să nu ajute sau chiar să crească presiunea asupra articulației afectate.
„Studii anterioare au prescris aceeași intervenție pentru toate persoanele, rezultând că unii indivizi nu au redus sau chiar au crescut sarcina articulară”, a spus Uhlrich. „Am folosit o abordare personalizată pentru a selecta noul model de mers al fiecărei persoane, ceea ce a îmbunătățit cât de mult au putut descărca genunchiul și probabil a contribuit la efectul pozitiv asupra durerii și cartilajului pe care l-am observat.”
Cercetătorii s-au concentrat pe persoanele cu osteoartrită ușoară până la moderată care afectează partea interioară a genunchiului.
În cadrul primelor două vizite la laborator, participanții au efectuat scanări RMN și au mers pe o bandă de alergare specializată echipată cu senzori care măsurau forțele generate la fiecare pas. Camerele de captare a mișcării au înregistrat mișcările lor în detaliu, permițând cercetătorilor să analizeze modul în care diferite stiluri de mers afectează genunchiul.
Participanții au testat mici schimbări în poziția picioarelor, întorcând degetele cu 5° sau 10° spre interior sau exterior.
Cercetătorii au identificat apoi care ajustare a redus cel mai eficient presiunea asupra genunchiului afectat pentru fiecare persoană.
Nu toți au fost acceptați. Anumiți participanți potențiali au fost excluși deoarece niciuna dintre ajustările testate nu a reușit să reducă sarcina asupra genunchiului. Includerea unor astfel de indivizi în studiile anterioare poate explica de ce tentativele anterioare de retraining al mersului au produs rezultate inconsistente.
După evaluările inițiale, 68 de participanți au fost împărțiți aleatoriu în două grupuri de câte 34.
Un grup a primit instrucțiuni personalizate menite să minimizeze stresul asupra genunchiului interior. Celălalt a primit un tratament placebo, ceea ce înseamnă că au urmat același proces de instruire, dar au fost instruiți să își mențină unghiul natural al picioarelor.
Această comparație a permis cercetătorilor să disocieze beneficiile schimbării mecanicii mersului de îmbunătățirile cauzate de așteptări, atenția din partea cercetătorilor sau participarea la un program structurat de mers.
Ambele grupuri au participat la șase sesiuni de antrenament săptămânale.
În timpul acestor vizite, participanții au mers pe o bandă de alergare purtând un dispozitiv mic pe tibie. Dispozitivul a oferit feedback bio, livrând vibrații blânde ori de câte ori piciorul lor se mișca în afara unghiului prescr
