Consumul de ulei de măsline înainte de carbohidrați afectează nivelul zahărului din sânge
Ordinea în care consumăm diferitele alimente poate influența în mod surprinzător nivelul zahărului din sânge.
Cercetările efectuate pe șoareci sugerează că ingerarea de grăsimi înainte de carbohidrați poate reduce creșterea bruscă a zahărului din sânge care apare de obicei după o masă. Descoperirile arată, de asemenea, cum hormonii și semnalele nervoase colaborează pentru a influența această reacție.
Menținerea nivelului de zahăr din sânge la un nivel controlat după masă este o parte crucială a gestionării diabetului. Studiile clinice anterioare au arătat că consumul de legume, proteine sau grăsimi înainte de carbohidrați poate ajuta la limitarea acestor creșteri. Acest lucru sugerează că modificarea secvenței alimentelor în timpul unei mese ar putea oferi o modalitate practicabilă și sustenabilă de a îmbunătăți controlul glicemiei fără a elimina complet anumite grupe alimentare.
De obicei, oamenii de știință explică acest efect prin două mecanisme principale. Primul constă în încetinirea golirii gastrice, ceea ce înseamnă că alimentele se deplasează din stomac în intestinul subțire mai gradual. Al doilea implică creșterea eliberării hormonilor numiți incretine, inclusiv GLP-1, care ajută organismul să regleze zahărul din sânge.
Cu toate acestea, cercetătorii nu au înțeles pe deplin cum interacționează hormonii produși de intestin și pancreas cu sistemul nervos pentru a genera aceste efecte. Pentru a investiga, o echipă internațională de cercetare a examinat modul în care consumul de grăsimi înainte sau după glucoză influențează nivelul zahărului din sânge, activitatea hormonală și viteza cu care stomacul se golește.
„Grupul nostru a fost întotdeauna interesat de abordări dietetice practice pe care oamenii le pot continua în viața de zi cu zi”, afirmă Daisuke Yabe de la Universitatea din Kyoto. „Secvențierea meselor este atractivă deoarece schimbă pur și simplu modul în care este consumată o masă, fără a necesita ca oamenii să evite întregi grupe alimentare.”
Testarea modului în care uleiul de măsline influențează nivelurile de zahăr din sânge a fost realizată de cercetători printr-o serie de experimente pe șoareci pentru a determina dacă momentul consumului de grăsimi afecta modul în care organismul procesa glucoza.
După o noapte de post, șoarecii au fost împărțiți în trei grupuri. Un grup a primit apă, urmată de glucoză. Un al doilea grup a primit ulei de măsline, urmat de glucoză la 15 minute. Al treilea grup a primit glucoză întâi, cu ulei de măsline administrat la 15 minute după.
Cercetătorii au măsurat apoi nivelurile de glucoză din sânge și mai mulți hormoni implicați în reglarea zahărului din sânge, inclusiv insulină, glucagon, GIP și GLP-1. Glucagonul este asociat în mod normal cu creșterea zahărului din sânge, în timp ce GIP și GLP-1 ajută la reglarea nivelurilor de glucoză după masă.
Pentru a determina cât de repede materialul părăsea stomacul, cercetătorii au administrat de asemenea acetaminofen, un analgezic comun. Măsurând cât de mult din acest medicament apărea în sânge după administrarea orală, au putut estima rata golirii gastrice.
Echipa a extins experimentele la grupuri suplimentare de șoareci, inclusiv animale cu diabet de tip 2 și altele care nu aveau receptorul necesar pentru a răspunde la GLP-1. Au efectuat și experimente care blocau semnalizarea glucagonului sau GLP-1, intervenind chirurgical la nervii vagal sub diafragmă pe ambele părți și examinând dacă diferitele grăsimi alimentare produceau rezultate similare. Nervul vagal este o cale de comunicare importantă între creier și sistemul digestiv, ajutând la coordonarea funcțiilor precum digestia și eliberarea hormonilor.
Rezultatele au arătat o diferență clară în funcție de momentul în care șoarecii au primit ulei de măsline.
Când uleiul de măsline a fost administrat înainte de glucoză, creșterea inițială a zahărului din sânge a fost mai mică decât atunci când uleiul a fost administrat ulterior. De asemenea, consumul timpuriu de grăsimi a încetinit golirea gastrică, întârziind mișcarea glucozei din stomac în intestin.
În același timp, consumul de grăsimi înainte de glucoză a stimulat o creștere timpurie a mai multor hormoni, inclusiv glucagon, GIP și GLP-1.
Este important de menționat că aceste efecte au fost observate și la șoareci cu diabet de tip 2 și deficiență severă de insulină. Aceasta sugerează că răspunsul ar putea funcționa chiar și atunci când reglarea normală a insulinei este semnificativ afectată.
Unul dintre cele mai surprinzătoare rezultate a implicat glucagonul, un hormon cunoscut în general pentru creșterea zahărului din sânge prin stimularea ficatului să elibereze glucoză stocată.
Cercetătorii au descoperit că blocarea semnalizării glucagonului nu a eliminat efectul de reducere a zahărului din sânge asociat consumului de ulei de măsline înainte de glucoză. De asemenea, blocarea semnalizării GLP-1 nu a eliminat beneficiul.
Cu toate acestea, când ambele căi de semnalizare au fost blocate simultan, efectul benefic a fost redus. Această descoperire sugerează că glucagonul și GLP-1 colaborează ca parte a unui sistem mai complex care ajută la moderarea zahărului din sânge după consumul de grăsimi înainte de carbohidrați. De asemenea, arată că glucagonul, în ciuda rolului său familiar de a crește zahărul din sânge, poate contribui la o reacție care, în cele din urmă, limitează creșterea glucozei după masă.
Experimentele cu nervul vagal au oferit un alt indiciu important. Când cercetătorii au intervenit în aceste căi nervoase, rezultatele sugerau că comunicarea prin nervul vagal contribuie de asemenea la răspunsul organismului la ordinea nutrienților.
Împreună, aceste descoperiri subliniază o interacțiune coordonată între hormonii digestivi, semnalele pancreatice și sistemul nervos.
Aceste rezultate oferă o explicație biologică mai clară pentru motivul pentru care consumul de grăsimi înainte de carbohidrați poate ajuta la reducerea creșterilor de zahăr din sânge. În loc să se bazeze pe un singur hormon sau pe un proces digestiv, efectul pare să implice mai multe sisteme care colaborează pentru a controla cât de repede glucoza intră în intestin.
Aceasta ar putea avea implicații practice pentru gestionarea diabetului. Ajustarea ordinii în care sunt consumate alimentele este relativ simplă și ar putea fi mai ușor de menținut decât dietele care necesită evitarea anumitor grupe alimentare.
Cu toate acestea, experimentele au fost efectuate pe șoareci, iar aceleași efecte nu au fost încă stabilite la oameni prin această cercetare. Studii clinice suplimentare vor fi necesare pentru a determina dacă mecan
