Revizuirea subliniază aspectele neurologice esențiale legate de disforia de gen
Disforia de gen implică o stare de disconfort cauzată de necorelarea dintre identitatea de gen a unei persoane și sexul atribuit la naștere.
Îngrijirea care afirmă genul poate include terapie hormonală și intervenții chirurgicale. Cu toate acestea, neurochirurgii adesea raportează o încredere limitată în tratarea pacienților transgender din cauza lacunelor în cunoștințe despre implicațiile neurologice ale disforiei de gen și ale terapiei hormonale. Pentru a aborda această problemă, cercetători de la Royal Infirmary of Edinburgh au revizuit literatura existentă pentru a identifica aceste implicații și pentru a îmbunătăți îngrijirea neurochirurgicală.
Disforia de gen este o condiție psihiatrică caracterizată prin disconfort cauzat de necorelarea între genul atribuit la naștere (pe baza genitalelor externe) și percepția de sine a genului. În același timp, transgenderismul este un termen general utilizat pentru a descrie o condiție similară, dar care poate sau nu să implice componenta de disconfort. Incidența disforiei de gen a crescut treptat, în special în rândul copiilor și adolescenților. Persoanele cu disforie de gen caută diverse tratamente, inclusiv terapie hormonală afirmativă a genului (GAHT), psihoterapie și intervenții chirurgicale. Totuși, aceste tratamente sunt asociate cu numeroase efecte adverse.
Neurochirurgii au o încredere scăzută în gestionarea disforiei de gen din cauza cunoștințelor și conștientizării limitate a implicațiilor neurologice asociate cu această condiție și cu tratamentele sale. Pentru a îmbunătăți această conștientizare, Dr. Rajdeep Brahmachari și Dr. Chandrasekaran Kaliaperumal de la Royal Infirmary of Edinburgh au revizuit literatura referitoare la considerațiile neurologice ale disforiei de gen. Această revizuire a fost publicată în volumul 12 al Chinese Neurosurgical Journal pe 9 septembrie 2026.
Comentând despre raționamentul studiului, Dr. Kaliaperumal a declarat: „Disforia de gen și tratamentele sale sunt asociate cu mai multe probleme neurologice. Managementul eficient poate fi realizat prin îmbunătățirea cunoștințelor neurochirurgilor. Prin urmare, am revizuit literatura pentru a clarifica variațiile neuroanatomice, factorii de risc neurologici și neurochirurgicali, precum și considerațiile perioperatorii, neuroanestezice și neuropsihiatrice, facilitând astfel o îngrijire neurochirurgicală holistică bazată pe dovezi.”
Autorii au analizat articolele publicate extrase din diverse surse, inclusiv baze de date publice. Caracteristicile anatomice ale creierelor persoanelor transgender au fost similare cu genul auto-identificat, nu cu cel atribuit, incluzând o grosime corticală crescută și conexiuni slabe în regiunile implicate în procesarea percepției corporale. Tratamentul afirmativ al genului poate, de asemenea, să conducă la modificări fiziologice. De exemplu, GAHT crește densitatea materiei gri, volumul și riscul de dureri de cap, tumori benigne (meningiom și prolactinom), hipertensiune intracraniană, accidente vasculare cerebrale și epilepsie.
Persoanele cu disforie de gen sunt reticente în a căuta tratamente chirurgicale din cauza stigmatizării, izolării sociale și prejudecăților. Pentru a atenua această reticență, neurochirurgii trebuie să utilizeze un limbaj inclusiv în comunicare și să documenteze durata preoperatorie a GAHT. Pacienții trebuie informați cu privire la beneficiile și riscurile intervenției chirurgicale și încurajați să solicite sfatul unui specialist în sănătate mintală pentru clarificări suplimentare. Neurochirurgii pot crește confortul pacienților prin înregistrarea identității de gen preferate și a pronumelui, împreună cu detaliile despre GAHT anterioară sau în curs înainte de intervenție.
Riscurile preoperatorii ale neurochirurgiei includ infecții virale și bacteriene. Prevalența sporită a stresului, anxietății și depresiei în rândul persoanelor transgender poate predispune la fumat, consum de alcool și abuz de droguri, crescând astfel riscurile perioperatorii. Persoanele transgender sunt, de asemenea, predispuse la tulburări metabolice, cum ar fi diabetul și rezistența la insulină. Prin urmare, neurochirurgii trebuie să țină cont de riscurile preoperatorii și perioperatorii pentru a atenua evenimentele adverse.
Sedarea în timpul intervenției chirurgicale este o considerație importantă. Medicamentele anticonvulsivante, corticosteroizii și blocantele neuromusculare pot prezenta interacțiuni în cazul persoanelor care urmează terapie hormonală înainte de intervenție. Astfel, monitorizarea neuromusculară perioperatorie este necesară atunci când neurochirurgia implică utilizarea agenților blocanți neuromusculari. Riscurile intraoperatorii sunt evidențiate în special la pacienții cu infecție cu virusul imunodeficienței umane. Medicamentele antivirale pot interacționa cu hipnoticele, anxioliticele și antibioticele. Deoarece GAHT poate induce modificări hematologice, trebuie luată în considerare transfuziunea de sânge intraoperatorie. Intervenția chirurgicală poate implica, de asemenea, riscuri respiratorii pentru persoanele cu disforie de gen, în special pentru transbărbați care folosesc îmbrăcăminte de constricție a sânilor. Între timp, intubația reprezintă o problemă pentru transfeme care au suferit intervenții chirurgicale laringiene. Considerații speciale sunt necesare pentru cateterizarea urinară în cazul persoanelor care au suferit anterior intervenții chirurgicale de afirmare a genului.
Atunci când este preferat, camerele private pot îmbunătăți intimitatea și confortul pacienților după intervenție. Personalul medical care îngrijește pacienții neurochirurgicali poate atenua stresul psihosocial adresându-se pacienților cu numele și pronumele preferate și gestionând eficient rănile și cicatricile. Implementarea unei abordări multidisciplinare pentru gestionarea durerii poate îmbunătăți rezultatele chirurgicale. Comentând despre importanța acestei revizuiri, Dr. Brahmachari afirmă: „Revizuirea noastră rezumă implicațiile medicale și psihosociale ale neurochirurgiei pentru persoanele cu disforie de gen. Pregătirea proactivă a neurochirurgilor și a personalului medical poate îmbunătăți rezultatele intervențiilor neurochirurgicale în rândul acestor indivizi.”
