Semnalele defibrilatoarelor ar putea ajuta la prezicerea tulburărilor de ritm cardiac periculoase
Inima trimite semne de avertizare. Acestea apar sub forma unor mici variații electrice, atât de subtile încât, până acum, nu erau observate printre milioanele de date generate de defibrilatoarele implantabile. Astăzi, datorită analizei de la distanță a semnalului cardiac, aceste semnale slabe pot deveni un avertisment timpuriu.
Un studiu coordonat de Centro Nacional de Investigaciones Cardiovasculares Carlos III (CNIC) a dezvoltat un model de analiză a semnalului electric cardiac, capabil să identifice perioadele în care persoanele cu defibrilator implantabil sunt expuse unui risc mai mare de aritmie severă.
Mii de pacienți cu insuficiență cardiacă au în prezent un defibrilator cardiac implantabil (ICD). Aceste dispozitive detectează și tratează aritmiile severe, uneori prin șoc electric, la pacienții cu risc de moarte subită, inclusiv la persoanele cu insuficiență cardiacă. Deși salvează vieți, șocurile pe care le generează au consecințe, astfel că identificarea momentului în care un pacient intră într-o perioadă de vulnerabilitate crescută la acest tip de aritmie rămâne o nevoie nerezolvată.
Cercetarea, publicată în revista Circulation: Arrhythmia and Electrophysiology, o publicație de referință a American Heart Association în domeniul tulburărilor de ritm cardiac, arată că modificările progresive ale semnalelor electrice înregistrate de aceste dispozitive, transmise periodic și de la distanță către spital, permit determinarea dinamică a riscului de fibrilație ventriculară, cea mai periculoasă aritmie cardiacă.
Noua cercetare propune o schimbare de paradigmă. În loc să reacționeze doar după apariția unei aritmii, defibrilatorul ar putea ajuta la anticiparea momentului în care aceasta este pe cale să apară.
Echipa a pornit de la o premisă simplă: pe măsură ce insuficiența cardiacă se agravează, presiunea din interiorul inimii crește, pereții ei se întind mai mult, iar propagarea impulsului electric este perturbată.
Ipoteza a fost testată pe modele animale experimentale, echipate cu defibrilator implantabil. Rezultatele au arătat că, pe măsură ce boala progresa, semnalul electric local s-a slăbit, iar activarea ventriculară a încetinit. La finalul perioadei de monitorizare, aceste modificări erau asociate cu un risc mult mai mare de fibrilație ventriculară, comparativ cu grupul de control fără boală.
Cercetătorii au folosit apoi aceste rezultate pentru a antrena o rețea neuronală (un tip de inteligență artificială capabil să recunoască tipare), utilizând înregistrări ale activității electrice cardiace transmise de la distanță de 5.089 de pacienți din 50 de spitale din Spania. Modelul a fost apoi validat în șapte centre naționale, pe un eșantion independent de 2.040 de pacienți, cu dispozitive produse de un alt fabricant. Modelul urmărește evoluția semnalului electric și a contracțiilor ventriculare premature (PVC), generând un scor de risc de la 0 la 100, care se actualizează la fiecare transmisie. La pacienții care au ajuns ulterior la fibrilație ventriculară, scorul a crescut în lunile dinaintea evenimentului, în timp ce la ceilalți pacienți a rămas stabil.
Instrumentul a prezis evenimentele aritmice mai bine decât evaluarea bazată pe variabile clinice și demografice, precum vârsta sau istoricul medical.
„Spre deosebire de alți algoritmi, modelul nostru se bazează pe fiziopatologia insuficienței cardiace, astfel încât predicțiile sale au un sens clinic pe care medicii îl pot interpreta”, a declarat dr. David Filgueiras-Rama, cardiolog la Spitalul Clínico San Carlos din Madrid, șef al grupului Advanced Development in Arrhythmia Mechanisms and Therapy din cadrul CNIC și coordonatorul studiului.
Dr. Jesús Diz Díaz, cercetător la CNIC și prim autor comun al lucrării împreună cu dr. José María Lillo Castellano, de la Fundación Interhospitalaria para la Investigación Cardiovascular (FIC), subliniază că „instrumentul utilizează informațiile pe care defibrilatoarele le trimit deja spitalului, astfel că ar putea fi integrat în platformele de monitorizare la distanță fără necesitatea implantării unui alt dispozitiv, ceea ce ar putea permite programarea mai devreme a controalelor sau ajustarea tratamentului în perioadele de risc mai mare”.
Potrivit autorilor, acest progres deschide calea către o cardiologie mai personalizată și preventivă.
În viitor, specialiștii ar putea primi alerte automate atunci când profilul electric al unui pacient indică o creștere semnificativă a riscului. Acest lucru ar permite o îngrijire mai personalizată și decizii luate mai devreme.
Importanța studiului depășește tehnologia în sine. Cercetătorii au arătat că informațiile necesare pentru anticiparea unor aritmii potențial fatale sunt deja prezente în milioanele de transmisii la distanță generate zilnic de defibrilatoarele implantabile. Cheia constă în interpretarea corectă a acestor informații.
Cercetarea a fost realizată în colaborare cu Fundación Interhospitalaria para la Investigación Cardiovascular (FIC); Centro de Investigación Biomédica en Red de Enfermedades Cardiovasculares (CIBERCV); Instituto de Investigación Sanitaria del Hospital Clínico San Carlos (IdISSC); Instituto de Investigación Sanitaria de la Fundación Jiménez Díaz; Hospital Universitario La Paz; Universidad Complutense de Madrid; Universidad Autónoma de Madrid; Instituto de Investigación en Ingeniería de Aragón de la Universidad de Zaragoza; CIBER de Bioingeniería, Biomateriales y Nanomedicina (CIBER-BBN); Queen Mary University of London (Marea Britanie); Istituti Clinici Scientifici Maugeri din Pavia (Italia); precum și departamentele de cardiologie ale mai multor spitale spaniole care participă la registrul UMBRELLA și la cohorta de validare.