Studiul explică de ce virusul Ebola provoacă boli grave la oameni

eWell
eWell

Studiul explică de ce virusul Ebola provoacă boli grave la oameni

Bolile cauzate de virusul Ebola și de rudele sale au o rată a mortalității de aproximativ 50 la sută în rândul oamenilor. Actuala epidemie din Republica Democrată Congo a provocat deja peste 10.500 de cazuri confirmate și peste 5.130 de decese, potrivit Centrelor pentru Controlul și Prevenirea Bolilor din SUA.

Virusul Ebola este un patogen devastator. La fel ca oamenii, și liliecii pot fi infectați cu virusul Ebola. De ce nu se îmbolnăvesc însă liliecii?

„Un alt mister”, spune autoarea principală, profesoara Erica Ollmann Saphire, președinte și director executiv al LJI, Ph.D., MBA, „este de ce oamenii se îmbolnăvesc atât de grav. Și de ce cazurile cele mai severe pot avea cele mai puternice reacții inflamatorii. Sunt reacții imunitare puternice, dar nu funcționează bine.”

Într-un nou studiu publicat în revista Cell, cercetătorii de la Institutul La Jolla pentru Imunologie (LJI), care au lucrat în colaborare cu profesorii de la Universitatea Princeton Aartjan te Velthuis și Clifford Brangwynne, Ph.D., precum și cu profesorul Gene Yeo, Ph.D., MBA, de la Universitatea din California, San Diego, arată un motiv cheie pentru care oamenii sunt deosebit de vulnerabili la forma severă a bolii Ebola.

Explicația ar putea ține de „cuiburile” virale. Virusul Ebola construiește în interiorul celulelor gazdă „cuiburi” protejate, asemănătoare unor bule, numite din punct de vedere tehnic condensate fără membrană. Virusul adăpostește în aceste compartimente propriul ARN mesager viral.

Cercetătorii au constatat, folosind o tehnică numită transcriptomică spațială, că virusul Ebola captează în aceste cuiburi și moleculele de ARN mesager celular uman. Când virusul Ebola captează anumiți ARN mesageri umani, sistemul imunitar uman pierde capacitatea de a controla inflamația periculoasă. Febra crește brusc, organele cedează, iar boala Ebola devine letală.

Aceste molecule de ARN mesager arată diferit în celulele de lilieci și nu ajung să fie captate de virusul Ebola. Drept urmare, liliecii țin infecția cu virusul Ebola sub control și nu prezintă niciodată simptome.

Virusul Ebola construiește un „cuib”. Atunci când virusul Ebola pătrunde într-o celulă gazdă, fie ea umană sau de liliac, el formează structuri asemănătoare unor bule, numite condensate virale (cunoscute și ca fabrici virale). Pentru a se multiplica, materialul viral se condensează fizic și se separă de conținutul celular din jur, creând un compartiment distinct în care se acumulează elementele de bază ale virusului.

„Când păsările aterizează într-un loc nou, își fac cuiburi în care își cresc puii. Ne putem imagina condensatele virale ca fiind cuiburi pentru un virus”, spune Jingru Fang, Ph.D., care a condus cercetarea în calitate de membru al Laboratorului Saphire de la LJI. Saphire și Fang au continuat lucrarea în timp ce Fang era cercetător postdoctoral la Universitatea Princeton.

Pe măsură ce virusul Ebola își construiește cuibul, atrage moleculele apropiate din celula gazdă. Acestea se numesc ARN mesageri celulari.

Celulele nu pot funcționa fără ARN mesageri. Aceste fire mici de molecule transportă instrucțiunile din gene (litera „m” din ARNm vine de la „messenger”, adică mesager). ARN mesagerii transferă informația genetică de la nucleul celular la o structură numită ribozom. Ribozomii sunt mașini celulare care traduc informația codificată în secvențele de ARN mesager pentru a construi proteine. O singură copie de ARN mesager poate servi drept model pentru multe copii de proteine.

Într-o celulă sănătoasă, ARN mesagerii își îndeplinesc funcția și apoi se degradează. Mesajul a fost transmis, este timpul să plece.

Această degradare la timp a ARN mesagerilor este esențială pentru sănătatea noastră, mai ales pentru un grup de ARN mesageri care codifică molecule de apărare ce ne ajută să luptăm împotriva infecțiilor. Iată de ce:

La începutul unei infecții virale, celulele infectate pot secreta o moleculă numită interferon (IFN), pentru a alerta celulele din apropiere cu privire la o infecție care urmează. Acest semnal de „pericol” declanșează apoi exprimarea unui set de gene de apărare numite gene stimulate de interferon, sau ISG. ARN mesagerii acestor gene pot transforma întreaga celulă într-un câmp de luptă împotriva invaziei virale, uneori cu prețul opririi funcțiilor celulare normale.

„Aceasta este o primă linie de apărare pe care o pot activa organismele noastre. Totuși, după cum vă puteți imagina, dacă acest răspuns agresiv se menține prea mult timp, va provoca daune gazdei”, spune Jingru Fang, Ph.D., de la Institutul La Jolla pentru Imunologie.

Același mecanism antiviral care ucide virusurile afectează și țesuturile sănătoase, așa că celulele trebuie să activeze producția ISG doar pentru perioade scurte de timp.

Datorită degradării ARN mesagerilor, celulele pot reduce răspunsul antiviral înainte ca leziunile tisulare să preia controlul. „Răspunsul antiviral este ca o armă, iar celulele folosesc degradarea pentru a dezactiva acea armă”, spune Fang.

Întregul sistem se destramă atunci când ARN mesagerii rămân blocați în condensatele virale.

Producția necontrolată de citokine este ceea ce duce la moartea pacienților cu boala Ebola. „La pacienții cu cazuri fatale există tendința unei activări anormale a unui anumit set de gene care dirijează răspunsul imunitar înnăscut”, spune Fang.

Laboratorul Saphire este specializat în biologie structurală, adică arhitectura moleculară a organismelor vii. Pentru noul studiu, cercetătorii au analizat cu atenție aceste condensate și diferențele structurale dintre ARN mesagerii umani și cei de lilieci blocați în interiorul lor.

Cercetătorii au observat mici diferențe în modul în care moleculele de ARN mesager uman și cele de lilieci se pliază în interiorul celulelor. Au descoperit că moleculele de ARN mesager uman cu anumite trăsături de pliere tindeau să fie recrutate mai des în condensatele virale.

Important este că multe dintre ARN mesagerii umani atrași în condensate erau aceiași care dirijează în mod normal răspunsul de tip I al interferonului (IFN), un mecanism antiviral rapid, conservat în multe tipuri de celule, ca parte a imunității înnăscute. Exprimarea acestor gene de apărare puternice poate fi indusă doar de IFN, urmată de o degradare rapidă, pentru a minimiza daunele.

Condensatele virale protejează acești ARN mesageri de degradare. Asta înseamnă că ei nu se degradează corect, producția de citokine rămâne „pornită” și inflamația copleșește organismul.

„Acestea sunt gene potențial dăunătoare”, spune Fang. „Și acum persistă mai mult decât ar face-o în mod normal.”

ARN mesagerii de la lilieci arătau diferit. Oamenii de știință au examinat ARN mesagerii de la liliecii egipteni cu fructe, o specie model de lilieci frugivori și un rezervor cunoscut pentru virusul Marburg, un virus înrudit cu Ebola. Deși liliecii exprimau ARN mesageri similari cu cei umani, ca parte a apărării antivirale conservate, ARN mesagerii lor de apărare adoptă o altă trăsătură de pliere față de cei umani și nu au fost recrutați în condensatele virale aproape la fel de des.

Drept urmare, spune Fang, pare că sistemul imunitar al liliecilor poate controla virusul Ebola, menținând în același timp inflamația periculoasă sub control.

„Nu știm dacă această diferență poate explica totul, dar oferă cercetătorilor un punct de plecare pentru a investiga și a confirma ceea ce am descoperit în alte probe umane sau animale”, spune Fang.

Distribuie acest articol