Studiul explică asocierea consumatorilor între durata scurtă de valabilitate și naturalitatea alimentelor
De ani buni, experții în nutriție atenționează asupra riscurilor consumului de alimente ultra-procesate: obezitate, boli cardiovasculare și diabet.
În schimb, aceștia recomandă consumatorilor să opteze pentru produse mai naturale.
Cum decid, însă, cumpărătorii ce este natural în alimentație? Conform unui studiu interesant realizat de UBC Sauder School of Business, aceștia folosesc durata de valabilitate a produselor ca o scurtătură mentală, chiar dacă aceasta nu este un indicator de încredere.
Studiul, intitulat „Naturalness against environment-friendliness: The impact of shelf life on food perceptions and purchase decisions”, a inclus o serie de experimente. În unul dintre acestea, participanții au comparat chipsuri de cartofi cu durate de valabilitate de cinci luni și nouă luni, considerând chipsurile cu durata mai scurtă ca fiind mai naturale și mai sănătoase, în timp ce cele cu durata mai lungă erau percepute ca fiind mai prietenoase cu mediul și mai bune pentru reducerea deșeurilor.
Într-un alt experiment, participanții au ales între sosuri de paste cu durate de valabilitate de un an și trei ani. Când cercetătorii au subliniat importanța consumului de alimente naturale, aproape 70% au optat pentru produsul cu durata de un an; însă, când s-a pus accent pe protejarea mediului, acest procent a scăzut la 43%.
Surprinzător, chiar și atunci când participanții au fost informați că motivul pentru durata mai lungă de valabilitate a unui produs era ambalajul mai bun (o etanșare performantă pe un borcan de maioneză), atunci când naturalitatea era importantă, aceștia au preferat maioneza cu o durată mai scurtă. De asemenea, și în cazul a două batoane de granola cu ingrediente și informații nutriționale aproape identice, dar cu durate de valabilitate diferite, participanții au optat pentru cel cu o viață mai scurtă atunci când naturalitatea conta.
Cercetătorii cred că consumatorii folosesc durata de valabilitate ca un fel de scurtătură mentală pentru a determina naturalitatea produselor, ceea ce poate duce la alegerea alimentelor mai susceptibile de a fi risipite.
„Oferim toate informațiile necesare pentru a face o alegere rațională. Furnizăm liste de ingrediente. Oferim fapte nutriționale. Dar este mult de procesat”, explică Dr. Yann Cornil, asociat la UBC Sauder, coautor al studiului alături de Dr. Dan Liu de la Universitatea Jinan și Dr. Xiaobing Xu de la Universitatea Hainan. El afirmă că, asemenea cumpărătorilor dintr-un supermarket, participanții la studiu se bazează pe „indicii periferice”, inclusiv durata de valabilitate, ambalajul și marketingul, pentru a trasa concluzii despre naturalitatea unui produs.
Studiul este deosebit de relevant, având în vedere că aproximativ 46% din aportul caloric zilnic al canadienilor provine din alimente ultra-procesate. În Statele Unite, această cifră este și mai mare, ajungând la aproximativ 55%. Aceste alimente sunt adesea realizate din substanțe extrase din zaharuri, uleiuri și amidonuri, fiind dramatic alterate față de starea lor naturală și pot conține cantități mari de sodiu, grăsimi saturate sau zahăr adăugat, având în același timp un conținut scăzut de nutrienți.
Dr. Cornil menționează că s-a produs o schimbare în știința nutriției, de la preocuparea față de alimentele bogate în grăsimi și zahăr la cele foarte procesate. Acum, atunci când consumatorii consideră un aliment ca fiind natural, ei îl asociază, în general, cu sănătatea și percep alimentele cu durată de valabilitate lungă ca fiind mai puțin naturale.
Într-o oarecare măsură, ei au dreptate, deoarece cu cât se extinde durata de valabilitate a unui aliment, cu atât este mai probabil ca acesta să fi trecut prin tehnici de ultra-procesare… dar nu neapărat.”
Ambalajul s-a îmbunătățit semnificativ, explică el, iar ambalajele mai bune au crescut conservarea, la fel cum a făcut refrigerarea acum 60 de ani.
Cu toate acestea, consumatorii supraestimează legătura dintre durata de valabilitate și naturalitate, ceea ce poate duce la risipă alimentară inutilă.
„Căutând alimente naturale, consumatorii tind să prefere produsele cu o durată de valabilitate mai scurtă, chiar dacă alimentele cu o durată mai lungă ar putea fi la fel de bune, sănătoase și naturale, așa cum arătăm în lucrare”, afirmă Dr. Cornil. „Astfel, încercând să aleagă alimente naturale, aceștia riscă să aleagă produse pe care le vor risipi în cele din urmă, deoarece nu au suficient timp să le consume.”
Dr. Cornil subliniază că consumatorii înțeleg frecvent greșit durata de valabilitate și aruncă alimente care sunt încă bune de consumat. Drept rezultat, unii producători indică pe ambalajele lor că alimentele pot fi consumate în siguranță și după data limită de consum, deși el observă că unii producători mai puțin scrupuloși ar putea profita de pe urma faptului că consumatorii trebuie să-și reîntreacă produsele mai des.
Studiul este primul de acest fel care demonstrează tensiunea dintre prietenia față de mediu și naturalitate, precum și puterea scurtăturii mentale legate de durata de valabilitate, adică scurtătura mentală pe care consumatorii o folosesc pentru a determina naturalitatea.
„Faptul că găsim în continuare acest efect chiar și atunci când oferim informații nutriționale și chiar și atunci când facem consumatorii să înțeleagă că ambalajul este responsabil pentru durata de valabilitate mai lungă și nu procesarea este cu adevărat interesant”, afirmă Dr. Cornil. „Și mergem destul de departe în a demonstra puterea acestei scurtături înșelătoare.”
