Un model matematic avansat analizează influența mediului tumorii asupra terapiilor anti-cancer
Cercetătorii de la Mass General Brigham și Universitatea din Cipru au dezvoltat un model matematic sofisticat pentru a înțelege mai bine cum mediul tumorii afectează livrarea și eficacitatea unei noi terapii pentru cancer, denumită conjugat anticorp-medicament imunomodulator (IM-ADC).
Modelul, realizat de o echipă condusă de Rakesh Jain, PhD, din Departamentul de Oncologie Radioterapeutică de la Mass General Brigham, integrează caracteristici esențiale ale mediului tumorii, inclusiv vasele de sânge anormale, presiunea interstițială crescută, activitatea celulelor imune, transportul medicamentului și ganglionii limfatici drenați de tumoră.
Cercetătorii au folosit acest model pentru a evalua HE-S2, o terapie experimentală IM-ADC care combină un anticorp anti-PD-L1 cu un agent de stimulare a imunității, denumit D18.
Prin ajustarea modelului pe baza studiilor publicate pe șoareci, cercetătorii au reușit să reproducă reacțiile observate ale tumorilor și să exploreze procese biologice care nu pot fi măsurate cu ușurință experimental.
În urma acestei muncii de modelare, echipa a descoperit că HE-S2 a fost mai eficientă ca tratament decât oricare dintre componentele sale individuale.
Modelul sugerează, de asemenea, existența unui ciclu de feedback pozitiv: pe măsură ce terapia reduce dimensiunea tumorii, presiunea fluidului interstițial scade, ceea ce îmbunătățește livrarea medicamentului și sporește astfel eficacitatea tratamentului. Totuși, acest proces de normalizare poate reduce permeabilitatea vasculară dacă este dus prea departe, deoarece ADC-urile sunt terapii cu molecule mari care necesită pori de cel puțin 40 nanometri pentru a ajunge la țintă.
Rezultatele susțin strategii menite să „normalizeze” mediul tumorii înainte de tratamentul cu ADC, cum ar fi îmbunătățirea funcției vaselor de sânge, păstrând totodată o permeabilitate vasculară suficientă pentru a permite terapiilor bazate pe anticorpi să pătrundă în tumori.
