Un nou indicator metabolic ar putea prezice îmbătrânirea sănătoasă și riscul bolilor
Studiile realizate în diverse țări indică faptul că aproximativ 60% dintre persoanele cu vârsta de peste 65 de ani trăiesc în prezent cu două sau mai multe afecțiuni cronice simultan.
Cu scopul de a inversa această tendință și de a promova îmbătrânirea sănătoasă, cercetătorii europeni au dezvoltat un nou indicator personalizat care oferă o imagine detaliată a metabolismului unui pacient, analizând cu precizie chimicalele produse de corp pentru a funcționa.
Indicatorul a fost prezentat în cadrul FAPESP Week Netherlands de către Joris Deelen de la Leiden University Medical Center (LUMC) și servește ca un marker general al sănătății în mijlocul vieții, facilitând identificarea timpurie a celor care urmează o traiectorie de îmbătrânire sănătoasă și a celor cu un risc mai mare de declin funcțional. Această inițiativă este deosebit de relevantă în Europa, având în vedere variațiile mari în speranța de viață sănătoasă, a subliniat Deelen.
„Timpul petrecut în stare bună de sănătate după vârsta de 65 de ani variază dramatic în Europa: în România, este de aproximativ patru ani, în timp ce în Olanda, este de zece ani”, a comparat el. „Această disparitate se datorează în principal statutului socioeconomic, nivelului educațional, stilului de viață și factorilor genetici.”
Deoarece nu este posibilă măsurarea directă a îmbătrânirii biologice, echipa – care a inclus și cercetători de la Max Planck Institute for Biology of Aging din Köln, Germania – a decis să caute răspunsuri în sângele a 44.000 de voluntari urmăriți pe parcursul a câțiva ani în 12 studii desfășurate în Europa. Prin teste detaliate de sânge, au fost măsurate peste 200 de substanțe, inclusiv nivelurile de grăsimi și zaharuri și markeri ai inflamației.
În timpul cercetării, au fost înregistrate 5.500 de decese în rândul voluntarilor urmăriți. Prin analiza sângelui acestor persoane, cercetătorii au identificat care substanțe servesc ca un semnal biologic de avertizare pentru un risc crescut de mortalitate.
Apoi, grupul a stabilit o colaborare directă cu Brazilia pentru a optimiza indicatorul. „Am avut un student în schimb de la São Paulo [Gabriela Natalle Lopes, o studentă la Facultatea Israelită Albert Einstein] care a venit la Leiden și a lucrat cu noi pentru a actualiza scorul, făcându-l personalizat și mai adecvat pentru intervenții clinice”, a raportat Deelen.
Instrumentul a fost actualizat în trei etape. În primul rând, cercetătorii au ajustat calculul matematic folosind date din populația olandeză, permițând testului să genereze un rezultat unic și personalizat pentru fiecare pacient. În al doilea rând, pentru a facilita utilizarea în practica clinică de zi cu zi, au simplificat testul: în loc de sute de elemente, instrumentul se concentrează acum doar pe zece markeri de sânge pe care medicii sunt deja obișnuiți să îi evalueze. În cele din urmă, echipa a inversat logica scorului astfel încât oricine să poată înțelege cu ușurință. „În scorul original, un număr mare era rău; am decis să schimbăm asta astfel încât un scor mai mare să indice o sănătate mai bună”, a explicat Deelen.
Noua versiune s-a dovedit a fi și mai eficientă în prezicerea bolilor cardiometabolice (cum ar fi diabetul, atacul de cord și accidentul vascular cerebral). Potrivit cercetătorului, o creștere cu un punct pe această nouă scară corespunde unei întârzieri medii de 14 ani în apariția primei boli cardiometabolice.
Intervenții practice
Fiindcă reflectă starea generală de funcționare a corpului, scorul se corelează cu diferiți parametri ai îmbătrânirii sănătoase, cum ar fi funcția cognitivă, capacitatea pulmonară și forța de prindere (care reflectă funcția musculară generală).
Pentru a testa dacă indicatorul ar putea fi modificat prin acțiuni practice, cercetătorii au avut grupuri de voluntari care au urmat schimbări de stil de viață și programe de antrenament de forță. Rezultatele au arătat un tipar remarcabil: intervențiile au dus la îmbunătățiri semnificative, în special în rândul indivizilor considerați mai puțin sănătoși (cei cu un scor inițial sub medie). În acest grup cu risc mai mare, schimbările comportamentale și exercițiile fizice au redus semnificativ nivelurile de insulină pe nemâncate și trigliceridele (grăsimi circulante în sânge), în plus față de îmbunătățirea compoziției corporale.
„Când am analizat schimbarea scorului grupului, nu am observat o modificare semnificativă; cu toate acestea, când am împărțit indivizii în funcție de scorul inițial, am observat că intervenția de stil de viață a fost eficientă în mod specific pentru cei cu un scor sub zero – adică persoanele care erau mai puțin sănătoase la început”, a explicat Deelen. „Aceasta indică faptul că scorul este un excelent indicator pentru a identifica cine are cu adevărat nevoie de intervenție și pentru a monitoriza câștigurile de sănătate oferite de exerciții.”
Analizele efectuate de grup au relevat că scorul metabolic este determinat în proporție de 40% de ereditate (genetică) și 60% de stilul de viață și factorii de mediu. Printre comportamentele analizate, fumatul a apărut ca factorul negativ cu cel mai mare impact asupra scorului metabolic. Pe de altă parte, activitatea fizică regulată crescută reduce riscul și îmbunătățește scorul.
Cercetătorul a subliniat, de asemenea, că evenimentele care au loc în etapele timpurii ale dezvoltării umane au consecințe permanente: „Chiar și malnutriția în copilărie ridică scorul metabolic al acelor indivizi mai târziu în adulție”, a observat profesorul.
Comunicarea mușchi-creier
Premisa avansată de studiul olandez – că activitatea fizică și sănătatea metabolică generală determină longevitatea și protecția împotriva declinului funcțional – este explicată detaliat în cercetări realizate la Universitatea Federală din São Carlos (UFSCar) din Brazilia. Cercetările conduse de Tiago da Silva Alexandre relevă că îmbătrânirea musculo-scheletică și demența sunt strâns legate printr-o comunicare moleculară continuă („crosstalk”) între patru țesuturi vitale: mușchi, os, grăsime și creier.
Această „dialogare” biochimică între aceste structuri se produce prin eliberarea de miokine – substanțe semnalizatoare și protective secretate de țesutul muscular în timpul mișcării. Totuși, odată cu înaintarea în vârstă, poate apărea o creștere a infiltrației de grăsime în fibrele musculare. Această schimbare compromite nu doar capacitatea contractilă și rata metabolică, ci și integritatea funcțională a creierului.
„Literatura arată că aceste țesuturi schimbă substanțe între ele, dar acumularea de grăsime în mușchi alterează metabolismul lipidic și al carbohidraților și este asociată cu un risc crescut de sindrom metabolic [un grup de factori precum hipertensiune arterială, niveluri ridicate ale glicemiei și colesterolului modificat], pier
