Zepbound și Mounjaro pot activa arderea caloriilor din grăsimea brună a corpului
Tirzepatide a devenit un tratament important pentru obezitate și condiții asociate, precum diabetul, dar cercetătorii continuă să studieze modul în care afectează organismul.
Un studiu realizat pe șoareci sugerează că acest medicament ar putea îmbunătăți metabolismul prin activarea țesutului adipos brun, o formă de grăsime specializată în utilizarea energiei.
Conform cercetătorilor, aceste descoperiri oferă indicii noi despre cum funcționează tirzepatide și ar putea ajuta la dezvoltarea unor tratamente mai eficiente pentru obezitate și alte tulburări metabolice.
Cercetarea a fost condusă de Marion Peyrou, cercetător la Facultatea de Biologie și Institutul de Biomedicină al Universității din Barcelona (IBUB), Institutul de Cercetare Sant Joan de Déu (IRSJD) și CIBER în Fiziopatologia Obezității și Nutriției (CIBEROBN).
Tirzepatide (numele generic al medicamentului Mounjaro) este aprobat pentru gestionarea greutății la adulți cu obezitate sau supraponderalitate și afecțiuni asociate, precum diabetul de tip 2 prost controlat.
Spre deosebire de alte medicamente pentru obezitate, tirzepatide vizează simultan receptorii pentru doi factori hormonali: GIP și GLP-1. Acest mecanism dual poate produce pierderi semnificative în greutate, în principal prin reducerea aportului alimentar.
Cercetătorii au dorit să determine dacă tirzepatide produce și modificări metabolice care nu pot fi explicate doar prin consumul de alimente redus.
Pentru a investiga, echipa a analizat cum a afectat medicamentul diferite depozite de grăsime într-un model experimental pe șoareci, deoarece acest tip de analiză detaliată a țesuturilor nu poate fi realizat ușor pe oameni. Șoarecii obezi, hrăniți cu o dietă bogată în grăsimi, au fost tratați cu tirzepatide.
Cercetătorii au comparat apoi acești șoareci cu alții care nu au primit medicamentul, dar care au avut același aport alimentar. Controlând astfel aportul de hrană, oamenii de știință au putut distinge modificările cauzate direct de tirzepatide de cele rezultate din consumul redus de calorii.
Analiza a arătat că tirzepatide activează țesutul adipos brun. Spre deosebire de țesutul adipos alb, care stochează în principal grăsime și tinde să se acumuleze în obezitate, grăsimea brună este specializată în utilizarea energiei și „arderea” caloriilor din alimente.
„Această activare este asociată cu o capacitate crescută de a arde energie metabolică și cu producția de batokine de către țesutul adipos brun, molecule benefice pentru metabolism”, afirmă Marion Peyrou.
Descoperirea sugerează că tirzepatide ar putea influența metabolismul în moduri care depășesc pierderea în greutate cauzată de suprimarea apetitului și reducerea aportului alimentar.
„Acest medicament nu doar că reduce greutatea corporală, ci are și efecte benefice asupra metabolismului. Țesutul adipos brun activ „arde” glucoza și grăsimea din organism, ceea ce ar contribui la efectul său pozitiv nu doar în reducerea greutății corporale, ci și în scăderea nivelului de glucoză și grăsime din sânge, îmbunătățind metabolismul”, subliniază cercetătorul.
Cercetătorii au considerat activarea grăsimii brune o strategie potențial utilă pentru tratamentul obezității și altor boli metabolice. Totuși, eforturile anterioare de a activa țesutul adipos brun cu medicamente au avut adesea eșecuri din cauza efectelor secundare nedorite, în special asupra inimii.
„Tirzepatide, deși activează țesutul adipos brun, nu are aceste efecte negative; dimpotrivă, arată beneficii cardiovasculare. Dacă descoperirile noastre vor fi confirmate la oameni, ar întări importanța dezvoltării unor strategii terapeutice care nu doar că reduc aportul alimentar, ci și cresc cheltuielile energetice și activarea grăsimii brune”, explică cercetătorul.
Rezultatele susțin ideea că terapiile împotriva obezității ar putea fi mai eficiente atunci când vizează mai multe procese fiziologice simultan, în loc să se concentreze doar pe apetit.
„Acest lucru ar putea ajuta la îmbunătățirea controlului greutății și la diminuarea tulburărilor asociate, cum ar fi diabetul de tip 2 și alte tulburări metabolice”, adaugă aceasta.
O mai bună înțelegere a modului în care acționează tirzepatide ar putea influența și modul în care medicamentele din această clasă sunt prescrise în viitor.
„Identificarea profilurilor de pacienți care ar putea beneficia cel mai mult, de exemplu, cei cu un consum energetic mai compromis, ar deschide calea pentru o medicină mai personalizată, bazată nu doar pe controlul apetitului sau greutății, ci și pe starea metabolică generală”, subliniază aceasta.
Cercetătorii subliniază, totuși, că descoperirile provin din studii pe șoareci și nu pot fi aplicate în aceeași măsură la oameni. Metabolismul uman și cel al șoarecilor pot diferi semnificativ, la fel ca distribuția țesutului adipos și răspunsul la medicamente.
„Fiindcă acesta este un studiu realizat pe șoareci, trebuie să fim prudenți, deoarece pot exista diferențe semnificative între specii în ceea ce privește reglarea metabolismului, distribuția țesutului adipos și răspunsul la medicamente. Prin urmare, avem nevoie de mai multe dovezi clinice privind acțiunea acestor medicamente asupra grăsimii la oameni”, concluzionează Peyrou.
