Prioritizarea somnului matern scade riscul tulburărilor de anxietate postpartum
Tulburările de anxietate postpartum reprezintă o preocupare importantă pentru persoanele care trec prin perioada perinatală, iar un nou studiu sugerează că somnul joacă un rol crucial în această problemă.
Potrivit cercetărilor, aproximativ 15% dintre persoane se confruntă cu o tulburare legată de anxietate în timpul sarcinii și în perioada postpartum, împreună cu un risc crescut pentru simptomele tulburării obsesiv-compulsive (TOC). O echipă de cercetători de la Universitatea Washington din St. Louis a dorit să investigheze modul în care perturbările somnului influențează aceste condiții.
Studiul recent publicat în jurnalul Sleep a fost coordonat de Mary Kimmel, MD, PhD, și Rebecca Cox, PhD, care au realizat un sondaj pe un grup de aproximativ 230 de femei în diferite etape ale sarcinii și postpartum, pentru a evalua corelația dintre perturbările somnului și simptomele de anxietate și TOC.
Conform lui Cox, obținerea unui somn odihnitor poate fi dificilă în această perioadă, marcată de diverse perturbări cauzate de schimbări hormonale și fizice, precum și de stresul asociat sarcinii.
Studiul a confirmat cercetările anterioare care arată că problemele legate de somn sunt mai evidente în trimestrul al treilea, cresc în perioada postpartum timpurie și se stabilizează ulterior. Totuși, impactul acestor perturbări asupra anxietății a necesitat o examinare mai detaliată.
Participantele la studiu au completat mai multe măsurători privind obiceiurile de somn și nivelurile de anxietate, incluzând întrebări despre „îngrijorarea pentru bebeluș” sau „frica de a i se întâmpla ceva rău copilului”, precum și întrebări legate de trăsăturile TOC, cum ar fi gânduri de tipul „evenimentele dăunătoare se vor întâmpla dacă nu sunt foarte atent” sau „lucrurile nu sunt în regulă dacă nu sunt perfecte”.
Echipa de cercetători a analizat și modul în care încrederea unei persoane însărcinate în abilitatea de a „face față” influențează somnul și anxietatea. Măsurătorile de coping evaluează percepția individului asupra controlului situației și abilitatea de a răspunde flexibil la cerințele în continuă schimbare.
În general, s-a constatat că o durată mai scurtă de somn este asociată cu creșteri ale anxietății perinatale și ale credințelor obsesive în timp. Mamele cu un somn mai perturbat au prezentat, în medie, un nivel crescut de anxietate perinatală, iar acest efect a fost mai pronunțat la cele cu un nivel mai scăzut de capacitate de coping.
Pe de altă parte, capacitatea de coping nu a influențat legătura dintre somn și credințele obsesive. Direcția inversă, în care anxietatea și credințele obsesive prevăd un somn mai puțin, nu a fost susținută de acest studiu, ceea ce sugerează că pierderea somnului precede, în general, apariția simptomelor legate de anxietate.
Concluzia principală a studiului indică faptul că o durată mai scurtă de somn este un predictor „robust” longitudinal al anxietății perinatale, iar perturbările somnului ar putea fi un obiectiv bun pentru intervențiile de sănătate mintală perinatală. Cox a subliniat că „încercarea de a prioritiza somnul mamei poate avea beneficii pentru sănătatea ei mintală”.
