Un studiu arată cum persoanele nevăzătoare își conturează mediul prin sunete
Unele persoane nevăzătoare folosesc ecourile generate de clicurile proprii pentru a percepe mediul înconjurător, o tehnică cunoscută sub numele de ecolocație.
Un studiu recent realizat de Haydee Garcia Lazaro și Santani Teng de la Smith–Kettlewell Eye Research Institute a investigat modul în care creierul uman creează reprezentări ale mediului extern folosind ecolocația.
Cercetătorii au descoperit că patru persoane nevăzătoare care utilizau confortabil ecolocația au fost capabile să identifice mai bine poziția obiectelor comparativ cu 21 de persoane cu vedere intactă, într-o cameră întunecată. Precizia în utilizarea ecolocației a crescut pe măsură ce subiecții, experți în ecolocație, generau mai multe clicuri cu gura.
De asemenea, echipa de cercetare a corelat activitatea neuronală din creier cu capacitatea persoanelor nevăzătoare de a determina locația obiectelor. Această activitate, împreună cu măsurile comportamentale, a crescut pe parcursul secvențelor de clicuri, conducând la o localizare mai precisă a obiectelor. Garcia-Lazaro afirmă: „Practic, am descoperit că, în cazul unor experți, pare să existe o sumare sau o acumulare de informații în creier care se dezvoltă pe parcursul clicurilor referitoare la locația obiectelor.”
Conform cercetătorilor, acest studiu arată cum creierul utilizează informațiile sonore repetate pentru a crea reprezentări ale mediului în absența vederii. Garcia-Lazaro își exprimă entuziasmul cu privire la pașii următori care decurg din această cercetare, inclusiv determinarea factorilor care îi fac pe nevăzători să fie pricepuți în ecolocație și instruirea persoanelor cu și fără vedere pentru a-și dezvolta abilitatea de ecolocație.
