Apă carbogazoasă poate reduce hidratarea după exerciții fizice
Consumul de apă carbogazoasă poate diminua cantitatea de lichid pe care oamenii o beau după deshidratare, însă cercetătorii au descoperit că adăugarea de electroliți ajută organismul să rețină mai mult fluid și compensează în mare măsură dezavantajul hidratării.
Un studiu recent publicat în jurnalul Nutrients sugerează că apa plată sau apa carbogazoasă cu electroliți adăugați pot restabili hidratarea mai eficient decât apa carbogazoasă simplă, după o deshidratare ușoară.
Valoarea de hidratare a apei carbogazoase rămâne neclară. Menținerea unui aport adecvat de lichide este esențială pentru funcționarea fiziologică corectă și pentru sănătatea optimă. Pierderile excesive de lichide, cauzate de transpirație sau diureză (urinare frecventă), pot duce la deshidratare, o stare de deficit de lichide în organism care poate reduce performanța cognitivă și fizică, crescând riscurile de boli cardiovasculare și metabolice.
Apa carbogazoasă, fără zahăr, a câștigat recent popularitate ca băutură fără calorii pentru menținerea hidratării organismului. Dovezile existente indică faptul că apa carbogazoasă este mai eficientă decât apa plată în creșterea presiunii arteriale și a fluxului de sânge cerebral, precum și în reducerea oboselii la persoanele expuse la stres termic. Cu toate acestea, majoritatea studiilor anterioare care au investigat efectul apei carbogazoase asupra rehidratării au utilizat volume strict controlate de lichide, care nu reflectă comportamentul de consum voluntar din viața reală.
Studiul actual a avut drept scop investigarea efectului consumului de apă plată și apă carbogazoasă, cu sau fără suplimentare de electroliți, asupra comportamentului de consum voluntar și a echilibrului fluidelor în rândul persoanelor cu deshidratare ușoară indusă de căldură.
Au fost comparate patru băuturi după deshidratarea indusă de căldură. Studiul a inclus 15 adulți care au efectuat trei sesiuni de exerciții de 20 de minute într-un mediu de 25°C pentru a induce deshidratarea ușoară. După finalizarea exercițiului, participanții au consumat apă pură, apă carbogazoasă, apă cu electroliți sau apă carbogazoasă cu electroliți, după cum au dorit.
Comportamentul de consum voluntar și echilibrul fluidelor au fost evaluate pe parcursul unei perioade de rehidratare de 180 de minute. Echilibrul fluidelor a fost determinat prin măsurarea aportului de lichide și a eliminării urinei.
Analiza a relevat că aportul total de lichide în timpul perioadei de rehidratare de 180 de minute a fost semnificativ mai mare în grupul care a consumat apă pură decât în celelalte trei grupuri. De asemenea, eliminarea urinei a fost semnificativ mai mare în grupurile de apă pură și apă carbogazoasă comparativ cu celelalte grupuri. Rata netă de retenție a fluidelor, derivată din rezultatele aportului de lichide și eliminarea urinei, a fost semnificativ mai mare în grupul de apă cu electroliți și în grupul de apă carbogazoasă cu electroliți, comparativ cu grupul de apă carbogazoasă simplă.
Această combinație de aport mai mic de lichide și retenție mai slabă a fluidelor a dus la o recuperare semnificativ mai mică a fluidelor în grupul de apă carbogazoasă decât în grupurile de apă pură, apă cu electroliți și apă carbogazoasă cu electroliți.
Fizz-ul a redus aportul, dar nu eficiența hidratării. Studiul a constatat că apa carbogazoasă simplă a dus la o recuperare mai slabă a fluidelor comparativ cu apa pură, apa cu electroliți sau apa carbogazoasă cu electroliți, după deshidratarea ușoară indusă de căldură. Cu toate acestea, eficiența rehidratării apei carbogazoase a devenit comparabilă cu cea a altor băuturi după suplimentarea cu electroliți, îmbunătățind astfel retenția fluidelor.
Aceste constatări sugerează că reducerea volumului de lichid consumat din cauza carbonatării este responsabilă pentru eficiența scăzută a rehidratării, ceea ce ar putea fi atenuat prin adăugarea de electroliți la apa carbogazoasă, diminuând diureza și îmbunătățind raportul de retenție a fluidelor.
Aportul de lichide este reglementat de starea fluidelor din organism, palatabilitatea lichidelor și stimulii din tractul oral și gastrointestinal. În acest studiu, participanții din toate cele patru grupuri au raportat niveluri comparabile de senzație de sete.
În ceea ce privește palatabilitatea lichidelor, participanții din grupurile de apă carbogazoasă, apă cu electroliți și apă carbogazoasă cu electroliți au raportat gusturi de sărat, acru și amar. Autorii sugerează că aceste diferențe în gustul perceput ar putea influența comportamentul de consum și au contribuit la aportul mai scăzut de lichide în aceste grupuri comparativ cu grupul de apă pură.
În plus, disconfortul gastric raportat de participanții din grupurile de apă carbogazoasă și apă carbogazoasă cu electroliți ar putea contribui, de asemenea, la aportul mai scăzut de lichide.
Studiul nu a găsit diferențe semnificative în răspunsul termic între grupuri, în ciuda faptului că deshidratarea a inhibat răspunsurile termoregulatoare la stresul termic, crescând astfel riscurile de complicații legate de căldură. O explicație posibilă este că nivelul de deshidratare indus la participanți a fost prea ușor (1% din greutatea corporală totală) pentru a declanșa o deteriorare măsurabilă a termoreglării.
Apa carbogazoasă simplă poate împiedica înlocuirea fluidelor. În general, concluziile studiului sugerează că persoanele care se bazează exclusiv pe apa carbogazoasă simplă pentru recuperarea post-deshidratare, în special datorită palatabilității și calităților sale răcoritoare, s-ar putea să nu reușească să înlocuiască adecvat lichidele. Apa carbogazoasă cu suplimente de electroliți, pe de altă parte, poate reprezenta o opțiune utilă de rehidratare pentru adulții tineri și sănătoși care se recuperează după o deshidratare ușoară indusă de căldură, îmbunătățind retenția fluidelor în ciuda volumelor mai mici de lichide consumate.
Studiul a fost limitat de lipsa informațiilor specifice privind osmolalitatea plasmei, volumul plasmei, hormonii care reglează fluidul și setea, precum și pierderea de sodiu prin transpirație în timpul exercițiului. Studiile viitoare care iau în considerare aceste măsurători sunt necesare pentru a determina mecanismele fiziologice subiacente.
Studiul a inclus doar adulți tineri, ceea ce poate limita generalizabilitatea rezultatelor sale la adulții mai în vârstă, care sunt de obicei mai expuși riscurilor de complicații legate de căldură și prezintă o rehidratare mai puțin eficientă după deshidratarea indusă de căldură.
