Suplimentul HMB administrat înainte de intervenții chirurgicale îmbunătățește regenerarea hepatică după operații majore
Administrarea unui supliment înainte de o hepatectomie, o intervenție chirurgicală prin care se îndepărtează o parte din ficat, ar putea ajuta organul să se recupereze mai rapid și să devină mai rezistent la daune suplimentare.
Aceasta este concluzia principală a unui studiu realizat de cercetători de la Universitatea de Stat din Campinas (UNICAMP) din statul São Paulo, Brazilia. Studiul a fost susținut de FAPESP (proiecte 23/01903-6 și 21/05588-2). Cercetătorii au investigat efectele beta-hidroxi-beta-metilbutiratului (HMB) într-un model experimental utilizând șoimi. Rezultatele indică faptul că utilizarea preoperatorie a suplimentului păstrează funcția energetică a celulelor hepatice și îmbunătățește calitatea regenerării după o leziune majoră.
Aceste rezultate au fost publicate în luna martie în revista Acta Physiologica.
În cadrul experimentului desfășurat la Facultatea de Științe Aplicate (FCA) de la UNICAMP din Limeira, animalele au primit o doză zilnică de HMB echivalentă cu doza utilizată la oameni (aproximativ trei grame pentru un adult de 70 de kilograme) timp de zece zile. La momentul intervenției chirurgicale, suplimentarea a fost oprită, iar aproximativ 70% din ficatul animalelor a fost îndepărtat – un model clasic pentru studierea regenerării hepatice. Cercetătorii au observat că țesutul hepatic al animalelor care au primit regulat suplimentul era metabolic mai bine pregătit în timpul recuperării.
Beneficiul suplimentării a devenit mai evident atunci când oamenii de știință au testat organul într-un nou scenariu de stres. La șapte zile după intervenție, șoimii au fost expuși unei a doua leziuni induse printr-o doză mare de acetaminofen, un model utilizat pe scară largă pentru simularea toxicității hepatice. În această etapă, animalele care primiseră anterior suplimentarea cu HMB au arătat o reacție mai bună. Acestea au prezentat mai puține semne de daune, au menținut funcția mitocondrială și au arătat semne mai adecvate de regenerare celulară.
„Nu am observat o regenerare mai rapidă, ci o regenerare de calitate mai bună. Ficatul pare mai bine pregătit să facă față unei noi provocări”, afirmă Igor Luchini Baptista, biolog, profesor asociat la FCA și consilier al studiului.
Ce este HMB?
HMB este un metabolit derivat din leucină, un aminoacid esențial care se obține prin alimentație. Numai aproximativ 5% din leucina ingerată este transformată în HMB în organism, în principal în ficat. Din acest motiv, suplimentarea cu HMB a fost utilizată pentru a crește nivelurile sale, în special în contexte legate de conservarea masei musculare, cum ar fi îmbătrânirea, imobilizarea prelungită sau recuperarea după boli. Cu toate acestea, efectele sale sunt considerate modeste, iar studiile clinice robuste la oameni sunt puține.
„Este un supliment care este deja utilizat pe scară largă în afara sălii de sport, dar efectele descrise, în special asupra mușchilor, sunt încă subtile. Încă ne lipsesc studii clinice solide pentru a susține utilizarea sa mai extinsă”, spune Baptista.
Faptul că HMB este produs în ficat a motivat cercetarea. „Am început cu o întrebare simplă: Dacă este produs în ficat, de ce aproape nimeni nu a investigat efectul său direct asupra acestui organ?”, afirmă cercetătorul. Pe baza acestei lacune în cercetare, grupul a decis să exploreze rolul compusului în regenerarea hepatică, un proces care implică o cascadă complexă de evenimente celulare și metabolice.
În prima fază a studiului, rezultatele au fost modeste. Deși unii markeri moleculare indicau un profil mai favorabil în cazul animalelor suplimentate, nu a existat o diferență semnificativă în timpul regenerării. Așa cum era de așteptat, toate șoimii și-au recăpătat masa hepatică în aproximativ șapte zile. „Ficatul are o capacitate regenerativă impresionantă. Se va recupera oricum. Întrebarea noastră a fost despre calitatea acelui proces. Cel mai curios lucru este că întregul efect observat a fost datorat tratamentului administrat înainte de intervenție”, explică Baptista.
Această întrebare a condus la proiectarea celei de-a doua etape a experimentului, în care oamenii de știință au testat „calitatea” recuperării. Supunând ficatul regenerat la o nouă leziune, au reușit să observe mai clar diferențele între grupuri. Animalele care nu au primit HMB au prezentat mai multe daune tisulare, stres celular și modificări structurale, precum și o performanță metabolică mai slabă. În contrast, animalele care au primit suplimentul au arătat un organ mai bine păstrat și mai funcțional.
Potrivit lui Baptista, acest efect este legat în principal de preservarea mitocondriilor, structurile celulare responsabile pentru producția de energie. În situații stresante, cum ar fi intervenții chirurgicale majore sau intoxicații, menținerea funcției mitocondriale este esențială pentru supraviețuirea celulară și regenerarea adecvată a țesuturilor. „Focalizarea noastră inițială a fost tocmai pe parametrii mitocondriali, iar acest lucru a apărut constant. Țesutul care a primit HMB pare să fie mai bine pregătit metabolic, ceea ce face o diferență atunci când este provocat din nou”, spune cercetătorul.
Un alt rezultat notabil a fost că toate efectele benefice au apărut chiar și după ce suplimentarea a fost oprită. „Aceasta a fost partea cea mai curioasă. Animalul a primit HMB înainte de intervenție, iar toate beneficiile au apărut ulterior, chiar dacă nu mai primea suplimentul”, afirmă Baptista. A trecut aproximativ 18 zile între sfârșitul suplimentării și a doua leziune. Potrivit cercetătorului, acest interval de timp întărește ideea unui efect de durată asupra condiționării țesutului.
În ciuda rezultatelor promițătoare, Baptista subliniază că studiul a fost realizat într-un model animal și că nu este încă posibil să se extrapoleze concluziile direct la oameni. El afirmă că principala contribuție constă în deschiderea de noi direcții pentru cercetări ulterioare. „Teoretic, este un concept interesant, deoarece vorbim despre un supliment care este deja utilizat, accesibil și relativ sigur. Dar transformarea acestuia într-o recomandare clinică necesită o serie de studii pe oameni. Acesta este următorul pas, iar probabil că va fi realizat de alte grupuri de cercetare”, declară el.
Cercetarea se încadrează și într-un domeniu mai larg care caută să înțeleagă modul în care nutrienții și metabolitele influențează răspunsul organismului la situații stresante, cum ar fi intervenții chirurgicale, traume sau boli. În acest context, strategiile de „pregătire metabolică” înainte de proceduri medicale câștigă din ce în ce mai mult interes. „Ideea este simplă: putem pregăti mai bine organismul înainte de o provocare majoră? Acest studiu sugerează că putem, cel puțin la nivel experimental. Dar mai avem multe de învățat despre modul în care acest lucru poate fi aplicat în practică”, încheie cercetătorul.
