Unele statine pot crește riscul disfuncției erectile
Tipul de statină ar putea influența sănătatea sexuală a bărbaților. Un studiu de randomizare Mendeliană sugerează că statinele lipofile ar putea fi asociate cu un risc genetic pe termen lung mai ridicat de disfuncție erectilă, în timp ce rosuvastatina pare să aibă un efect neutru.
Conform dovezilor genetice dintr-un studiu de randomizare Mendeliană publicat în Sexual Medicine, anumite statine care reduc colesterolul, în special atorvastatina și simvastatina, ar putea crește riscul pe termen lung de disfuncție erectilă.
Disfuncția erectilă reprezintă o criză majoră de sănătate publică, afectând calitatea vieții a peste 300 de milioane de bărbați la nivel global. Deteriorarea vasculară, inclusiv hipertensiunea arterială și colesterolul ridicat, constituie un factor de risc major pentru disfuncția erectilă. Aceste condiții vasculare perturbă fluxul sanguin normal către penis, ducând la disfuncție erectilă.
Statinele, un grup de medicamente care reduc colesterolul, sunt folosite în principal pentru a trata dislipidemia și bolile cardiovasculare. Totuși, efectul statinelor asupra disfuncției erectile rămâne un subiect controversat în știința medicală.
Unele studii sugerează că statinele protejează împotriva disfuncției erectile și îmbunătățesc sănătatea sexuală masculină. Aceste beneficii ar putea fi asociate cu creșterea biodisponibilității oxidului nitric și inhibarea căilor de semnalizare care controlează organizarea citoscheletului, migrarea celulară și contracția. Aceste mecanisme îmbunătățesc sănătatea vasculară și cresc fluxul sanguin penile necesar pentru erecție.
Pe de altă parte, alte studii leagă utilizarea statinelor de performanțe erectile afectate. Reducerea nivelului de colesterol mediată de statine ar putea explica aceste consecințe negative. Colesterolul este necesar pentru biosinteza testosteronului și altor hormoni sexuali masculini. O reducere a nivelului de colesterol este, prin urmare, asociată cu scăderea nivelului acestor hormoni, ceea ce poate afecta negativ dorința sexuală și performanța erectilă.
Având în vedere aceste constatări contradictorii, cercetătorii din Departamentul de Urologie al Celui de-al Șaselea Spital din Wuhan, China, au folosit randomizarea Mendeliană (MR) pentru a investiga dacă utilizarea statinelor are un efect cauzal asupra disfuncției erectile. Aceștia au analizat datele din studii genetice pe scară largă din UK Biobank și FinnGen.
Randomizarea Mendeliană utilizează variante genetice care apar în mod natural, asociate cu o expunere, în acest caz utilizarea statinelor, pentru a simula un studiu clinic randomizat. Deoarece aceste variante genetice sunt moștenite aleatoriu la concepție, această abordare ajută la reducerea influenței factorilor de confuzie de mediu și a cauzalității inverse, oferind dovezi mai puternice pentru relații cauzale decât studiile observaționale convenționale.
Folosind variante genetice legate de utilizarea generală a statinelor, precum și statinele prescrise frecvent atorvastatina, simvastatina și rosuvastatina, cercetătorii au evaluat dacă utilizarea anticipată genetic a statinelor era asociată cauzal cu riscul de disfuncție erectilă.
Analiza de randomizare Mendeliană a descoperit dovezi genetice că utilizarea generală a statinelor era asociată cu un risc mai mare de disfuncție erectilă. Atunci când cercetătorii au examinat statinele individuale, au constatat că această asociere era determinată de statinele lipofile atorvastatină și simvastatină, ambele arătând legături semnificative cu un risc crescut de disfuncție erectilă. În contrast, rosuvastatina, o statină hidrofobă, nu a prezentat dovezi ale unei asocieri cauzale.
Analizele suplimentare au întărit încrederea în aceste constatări. Un test de direcționalitate a susținut că relația observată a fost de la utilizarea statinelor către disfuncția erectilă, mai degrabă decât invers. De asemenea, o analiză „lasă-unul-afară” a confirmat că rezultatele nu au fost influențate în mod nejustificat de nicio variantă genetică unică.
Chemia statinelor ar putea explica riscurile diferite de disfuncție erectilă. Pentru a explica de ce efectele diferă între tipurile de statine, cercetătorii fac referire la proprietățile lor chimice distincte. Statinele lipofile, cum ar fi atorvastatina și simvastatina, pot traversa mai ușor bariera sânge-testicul și ar putea interfera cu producția de testosteron prin suprimarea metabolismului local al mevalonatei. Deși acest mecanism nu a fost confirmat experimental, cercetătorii sugerează că ar putea ajuta la explicarea de ce aceste statine au fost asociate cu un risc mai mare de disfuncție erectilă.
Comparativ, rosuvastatina este o statină hidrofobă cu o selectivitate mai mare pentru ficat și o capacitate limitată de a traversa bariera sânge-testicul. Această diferență ar putea explica de ce studiul nu a găsit dovezi ale unei asocieri cauzale între utilizarea rosuvastatinei și disfuncția erectilă.
Cercetătorii sugerează de asemenea că diferențele în potența de reducere a colesterolului ar putea juca un rol. Deoarece colesterolul este materialul de bază pentru testosteron și alți hormoni steroizi, statinele care reduc mai mult colesterolul circulant ar putea lăsa mai puțin substrat disponibil pentru producția de hormoni, contribuind potențial la diferențele în riscul de disfuncție erectilă observat între tipurile de statine.
O constatare pe care autorii o recomandă să fie interpretată cu precauție este asocierea extrem de puternică observată pentru atorvastatină. Aceștia explică că această estimare reflectă efectul teoretic cumulativ al expunerii genetice pe viață la biosinteza colesterolului mai scăzut, mai degrabă decât riscul pe care îl prezintă pacienții care iau atorvastatină pe o perioadă relativ scurtă în practica clinică obișnuită. Ca atare, rezultatele ar trebui considerate dovezi genetice care susțin o legătură biologică între anumite statine și disfuncția erectilă, mai degrabă decât o măsură directă a riscului clinic real care ar trebui să schimbe practicile actuale de prescriere sau să provoace îngrijorări nejustificate.
În concluzie, rezultatele studiului îi informează pe clinicieni să monitorizeze în mod regulat sănătatea sexuală a pacienților care urmează terapie cu statine. Prescrierea rosuvastatinei ar putea fi o strategie benefică pentru pacienții care experimentează disfuncție erectilă.
Designul de randomizare Mendeliană utilizat în studiu reprezintă o expunere pe viață, limitând evaluarea efectelor specifice ale dozei de medicament sau a duratei tratamentului. Autorii mai notează că nu au fost capabili să efectueze analize în funcție de subtipul disfuncției erectile sau de caracteristici clinice importante, cum ar fi vârsta, hipertensiunea arterială, diabetul și sindromul metabolic, limitând astfel capacitatea de a oferi îndrumări de tratament mai personalizate. Populația de studiu a fost restricționată la strămoși europeni, ceea ce ar putea limita generalizarea constatărilor sale la alte grupuri etnice.
Studiile viitoare ar trebui să țină cont de aceste limitări și să includă întregul spectru de medicamente statine, cum ar fi lovastatina,
