Marcajele biologice scot în evidență vulnerabilitatea clinică la copii și adolescenți abuzați
Copiii și adolescenții care au fost victime ale abuzului infantil rămân într-o stare de alertă prelungită, ceea ce afectează diverse sisteme ale organismului, inclusiv cele neuroendocrine, imunitare și metabolice.
Când această reacție de alertă se prelungește, se produce o uzură cumulativă asupra tuturor sistemelor biologice care în mod normal reacționează la stres, fenomen cunoscut sub denumirea de „încărcare alostatică”. În plus, victimele care au suferit o acumulare mai mare de tipuri diferite de abuz prezintă, de asemenea, o prevalență mai mare a tulburărilor psihice.
Dar este posibil să se identifice copiii care sunt biologic mai vulnerabili la abuzul infantil și la dezvoltarea tulburărilor de sănătate mintală?
Un studiu publicat în Journal of Affective Disorders prezintă o metodologie care ar putea ajuta la identificarea profilurilor de vulnerabilitate biologică și clinică crescută în rândul copiilor și adolescenților expuși la abuz. Studiul a identificat un set de biomarkeri care ar putea indica o uzură mai mare a sistemelor biologice ce facilitează adaptarea la stresul cauzat de trauma abuzului.
Studiul este coordonat de Lourdes Fañanás, profesor la Facultatea de Biologie și cercetător la Institutul de Biomedicină (IBUB) de la Universitatea din Barcelona, și membru al CIBER Area pentru Sănătate Mintală (CIBERSAM).
Printre experții de frunte implicați în studiu se numără Laia Marques-Feixa, Nerea San Martín (UB, IBUB și CIBERSAM) și Soledad Romero (Hospital Clínic, IDIBAPS și CIBERSAM).
Abuzul asupra copiilor: o situație de stres cronic
Abuzul asupra copiilor reprezintă o formă de stres cronic deosebit de semnificativ pentru sănătatea mintală, deoarece are loc în etape în care creierul este încă în dezvoltare și maturare.
Aceste experiențe au loc de obicei în mediul familial al copilului și în contextul atașamentului, ceea ce poate crea o situație ambivalentă: copiii au nevoie de protecție, îngrijire și legături cu persoanele care pot, de asemenea, să le cauzeze daune emoționale, fizice sau relaționale.
Studiul a analizat abuzul în rândul a 187 de copii și adolescenți cu vârste între 7 și 17 ani — fie că aveau sau nu un diagnostic psihiatric — incluzând neglijarea emoțională, neglijarea fizică, abuzul emoțional, abuzul fizic și abuzul sexual. „Toate aceste experiențe au fost analizate cumulativ prin crearea unui index, deoarece s-a demonstrat că, în practică, multe nu apar în izolare în povestea de viață a unui copil, ci mai degrabă în combinație”, afirmă Marques-Feixa, autorul principal al articolului.
Biomarkerii periferici, creierul și vulnerabilitatea la abuz
Studiul s-a concentrat pe identificarea markerilor biologici care ar putea reflecta o vulnerabilitate biologică mai mare la efectele abuzului. În acest scop, a fost conceput un index cuprinzător pentru a reflecta această încărcare alostatică prin 10 biomarkeri din diferite sisteme ale organismului, inclusiv cele neuroendocrine, imunitare, metabolice și antropometrice.
Copiii care au fost abuzați au avut un număr mai mare de biomarkeri peste pragul de risc descris în populația generală. În plus, a fost identificată o combinație deosebit de informativă de trei biomarkeri: niveluri ridicate de cortizol diurn, proteina C-reactivă serică (CRP) crescută și un raport talie-înălțime mai mare (denumit AL3 în studiu).
„Această combinație ar putea ajuta la identificarea profilurilor de vulnerabilitate biologică și clinică crescută în rândul copiilor și adolescenților care au fost expuși la abuz”, explică autorii.
În plus, conform lui Fañanás, studii recente realizate de echipa profesorului Ed Bullmore de la Universitatea din Cambridge sugerează că o parte din legătura dintre abuzul timpuriu și modificările cerebrale detectate prin neuroimagistică la subiecții expuși ar putea fi explicată prin căi biologice intermediare, de exemplu, inflamația sistemică de grad scăzut — măsurată prin proteina C-reactivă — sau prin factori metabolici și fiziologici, cum ar fi indicele de masă corporală sau adipozitatea abdominală.
În acest sens, descoperirile referitoare la încărcarea alostatică oferă o piesă suplimentară în înțelegerea modului în care stresul din copilărie poate deveni biologic înrădăcinat în individ și poate fi legat de modificări ale creierului și probleme de sănătate mintală atât în copilărie, cât și la vârsta adultă.
Protejarea copiilor de abuzul infantil
În final, articolul subliniază că abuzul asupra copiilor ar trebui să fie înțeles ca un factor de vulnerabilitate transversal, deoarece nu este asociat cu diagnostice psihiatrice specifice, ci, în aceste etape timpurii ale vieții, se manifestă sub formă de suferință psihologică și, mai ales, prin dificultăți în reglarea emoțională, comportamentală și relațională.
Deși nu apar diferențe în rezultate între băieți și fete, autorii subliniază necesitatea de a studia impactul abuzului asupra sănătății mintale dintr-o perspectivă de gen, în special în perioada pubertății, caracterizată prin schimbări hormonale, neuroendocrine și fizice.
Asigurarea siguranței copilului și oprirea abuzului sau neglijării reprezintă primul pas în combaterea abuzului asupra copiilor. Detectarea timpurie, sprijinul familial și social și tratamentul psihologic specializat pentru traumă sunt alte măsuri care ar trebui, de asemenea, luate în considerare.
