Expunerea prenatală ridicată la PFAS crește riscul de astm la copii
Copiii expuși unor niveluri extreme de „substanțe chimice eterne” înainte de naștere au avut o probabilitate semnificativ mai mare de a dezvolta astm, oferind dovezi rare dintr-o comunitate extrem de contaminată și ridicând întrebări urgente cu privire la riscurile expunerii timpurii.
Un studiu recent publicat în PLOS Medicine arată că expunerea prenatală foarte ridicată la substanțe per- și polifluoroalchilice (PFAS), cunoscute și sub denumirea de „substanțe chimice eterne”, este asociată cu o incidență mai mare a astmului în copilărie.
Astmul reprezintă cea mai mare contribuție la bolile noninfecțioase ale copiilor, cu o prevalență în continuă creștere în ultimii 50 de ani. Expunerile de mediu, inclusiv poluanții atmosferici și agenții infecțioși, au fost repetat asociate cu un risc crescut de astm.
PFAS trece prin placentă, permițând expunerea prenatală. Această expunere timpurie a fost legată de imunodepresie, inclusiv un risc crescut de infecții în copilărie și o reacție anticorpale redusă la vaccinare. Totuși, în ciuda plauzibilității biologice, asocierea dintre expunerea la PFAS și astmul infantil rămâne inconcludentă, cu rezultate contradictorii din studiile epidemiologice bazate pe expunerea de fond la PFAS.
Pentru a clarifica această problemă, studiul de față a inclus un grup cu expunere foarte ridicată, spre deosebire de cercetările anterioare care s-au concentrat în principal pe populații cu expunere scăzută.
Studiul a inclus 11.488 de copii născuți în comitatul Blekinge din Suedia, care include orașul Ronneby, unde aproximativ o treime dintre gospodării au fost expuse la apă potabilă contaminată cu PFAS provenind din spumă de formare a peliculei acvatice (AFFF) timp de peste 30 de ani.
Concentrația de PFAS în apa contaminată a fost de 10.380 ng/L, comparativ cu 48 ng/L într-o altă stație de apă din Ronneby și 5 ng/L într-un oraș vecin. Niveluri foarte ridicate de PFAS în ser au fost găsite la aproximativ 3.400 de rezidenți la doi ani după descoperirea contaminării.
Înregistrările de distribuție a apei au fost utilizate pentru a crea o variabilă proxy pentru expunerea prenatală la PFAS, stratificată în expunere foarte ridicată, ridicată, intermediară și de fond:
Expunere foarte ridicată: Mama a locuit la o adresă cu sursă de apă contaminată timp de cinci sau mai mulți ani înainte de naștere.
Expunere ridicată: Mama a locuit la o astfel de adresă timp de cel puțin unul dintre cei cinci ani, dar nu toți cei cinci ani.
Expunere intermediară: Mama a locuit în Ronneby, dar nu în zona de sursă contaminată.
Expunere de fond: Mama nu a locuit în Ronneby.
Pentru a valida aceste categorii, autorii au comparat nivelurile de PFAS din serul mamelor copiilor din acest cohort cu cele dintr-un alt grup de femei care au locuit la adrese din intervalul sursei de apă contaminate timp de cinci ani înainte de măsurare.
Majoritatea copiilor din studiu aveau frați mai mari, mame nefumătoare, iar ambii părinți erau născuți în Suedia. Vârsta medie a mamei la naștere era de 30 de ani. Aproximativ 17% dintre copii aveau părinți cu astm.
Expunerea foarte ridicată este asociată cu o incidență crescută a astmului.
Aproximativ 2% dintre copii au avut expunere prenatală foarte ridicată, comparativ cu 4% cu expunere ridicată și 14% cu expunere intermediară. Restul copiilor au locuit în afara Ronneby. Aproximativ 18% dintre copii au avut un rezultat legat de wheezing înregistrat (bazat pe diagnostice și prescrieri) în perioada de urmărire, în timp ce 17% au avut astm.
Expunerea foarte ridicată la PFAS a fost legată de o probabilitate cu 44% mai mare de a dezvolta astm infantil. Nicio altă categorie de expunere nu a arătat vreo asociere, iar nu s-a observat vreo asociere pentru wheezing, în ciuda plauzibilității biologice. Rezultatele au fost ajustate pentru fumatul și vârsta maternă, sexul copilului, astmul parental și factorii socioeconomici, precum și pentru alți factori precum paritatea și educația maternă.
În termeni absoluți, 26,7% dintre copiii cu expunere foarte ridicată au dezvoltat astm, comparativ cu 16,1% într-un grup de expunere de fond corespunzător. Această diferență de peste 10 puncte procentuale a fost repetată după restricționarea diagnosticului la copiii cu astm diagnosticat clinic la vârsta de trei ani sau mai mari, folosind o definiție mai strictă „astm (3+)”.
Expunerea chimică este legată de inflamație și sensibilitate a căilor respiratorii.
Dezvoltarea pulmonară începe devreme în perioada prenatală și poate fi ușor perturbată de poluanții de mediu. Studiile preclinice demonstrează că PFAS se pot concentra în țesutul pulmonar. Acestea pot perturba procesele imune, cresc inflamația pulmonară și modifică profilurile de expresie genică. Împreună, aceste efecte ar putea predispune plămânul la reacții de hipersensibilitate, crescând susceptibilitatea la astm.
Studiile epidemiologice anterioare au produs dovezi mixte, poate din cauza dimensiunii relativ mici, utilizării rezultatelor raportate de părinți și limitării la expunerea de fond la PFAS. Rezultatele actuale sugerează un posibil efect de prag, unde asocierile apar doar la niveluri foarte ridicate de expunere.
Studiul de față a acoperit întreaga gamă de expunere la PFAS, inclusiv un subset atipic cu expunere foarte ridicată. Informațiile detaliate de urmărire longitudinală au fost disponibile, iar rezultatele s-au bazat pe diagnostice clinice și înregistrări de prescriere.
Utilizarea adreselor rezidențiale pentru a determina expunerea prenatală este mai puțin precisă decât măsurătorile biomarkerilor directe și ar putea introduce un bias de clasificare. Aceasta nu distinge între expunerea prenatală și expunerea timpurie în copilărie, iar mulți copii cu expunere ridicată au continuat să locuiască în zone contaminate după naștere, făcând dificilă izolarea efectelor prenatale. Fumatul parental în viața postnatală reprezintă o posibilă sursă de confuzie neobservată.
Expunerea extremă la PFAS poate crește riscul de astm în copilărie.
Constatările studiului sugerează că expunerea foarte ridicată la PFAS ar putea fi asociată cu un risc crescut de astm în copilărie. Aceste descoperiri sunt puțin probabile să se aplice nivelurilor mai scăzute de expunere prenatală și ar putea reflecta expunerea combinată prenatală și timpurie în viață, mai degrabă decât expunerea prenatală singură. Studiile
