Un test de sânge inovator prezice insuficiența renală cu ani înainte de apariția simptomelor clinice
Un nou test de sânge poate identifica persoanele de origine africană care poartă variantele genetice APOL1 cu risc ridicat, având cele mai mari șanse de a dezvolta insuficiență renală, cu mult înainte ca boala să devină evidentă clinic.
Descoperirile referitoare la acest test, dezvoltat de o echipă de cercetători de la Perelman School of Medicine a Universității din Pennsylvania, au fost publicate recent în revista Nature Medicine.
„Ceea ce ne-a lipsit a fost o modalitate de a identifica activitatea timpurie a bolii înainte de a observa modificări în măsurile clinice standard. Această abordare ne permite să intervenim suficient de devreme pentru a diminua severitatea sau chiar a preveni boala renală la unii pacienți”, a declarat Katalin Susztak, MD, PhD, autor principal, profesor în Electroliți Renali și Hipertensiune și director al Penn/CHOP Kidney Innovation Center.
Persoanele de origine africană dezvoltă insuficiență renală aproape de patru ori mai des decât cele de origine europeană, în parte din cauza variantelor APOL1. Genul APOL1 ajută la protejarea împotriva unor infecții, dar unele dintre versiunile sale pot spori riscul de boli renale grave. Aproximativ 4 până la 5 milioane de oameni din SUA poartă aceste variante cu risc ridicat, dar majoritatea nu vor dezvolta niciodată o boală renală, iar până acum nu a existat o modalitate fiabilă de a determina cine este cu adevărat expus la risc înainte ca funcția renală să înceapă să scadă.
În urma analizării probelor de sânge de la peste 850 de persoane de origine africană înscrise în Penn Medicine BioBank, toate purtătoare ale variantelor APOL1 cu risc ridicat și având funcție renală normală la începutul studiului, echipa a dezvoltat un scor de risc. Acesta prezice probabilitatea de a dezvolta insuficiență renală, o scădere semnificativă a funcției renale sau deces în următorii zece ani.
Diferențele între grupuri au fost semnificative. Peste 60% dintre persoanele din categoria cu cel mai mare risc au experimentat insuficiență renală care a necesitat dializă sau transplant în decurs de zece ani, comparativ cu mai puțin de 1% din grupul cu cel mai mic risc.
Proteinele incluse în scor sunt legate de căile implicate în leziunile renale și fibroza, sugerând că testul surprinde modificări biologice timpurii care preced pierderea măsurabilă a funcției renale.
Rezultatele au fost validate în două cohorte independente din Statele Unite și Regatul Unit. În toate populațiile studiate, scorul de risc a depășit constant instrumentele clinice de predicție existente.
Acest demers se aliniază cu o serie de cercetări în expansiune care demonstrează că markerii proteici circulanți pot reflecta leziunile la nivel de țesut și progresia bolii. Aceste abordări contribuie la mutarea evaluării riscurilor în bolile renale dincolo de măsurile clinice tradiționale, spre citiri mai directe ale biologiei bolii.
Cercetătorii afirmă că testul ar putea fi integrat în îngrijirea de rutină pentru a ghida monitorizarea și deciziile de tratament, mai ales pe măsură ce terapiile destinate bolii asociate APOL1 continuă să avanseze. În prezent, sunt în dezvoltare mai multe terapii experimentale menite să blocheze efectele dăunătoare ale variantelor APOL1 cu risc ridicat asupra rinichilor, cu scopul de a încetini sau preveni leziunile renale.
„Una dintre provocările în dezvoltarea de noi terapii a fost identificarea pacienților potriviți suficient de devreme”, a spus Susztak. „Acest lucru oferă o modalitate de a concentra tratamentele asupra celor mai susceptibili să beneficieze.”
Echipa lucrează acum pentru a aduce testul în clinică și pentru a evalua modul în care scorul pacienților ar putea susține atât îngrijirea individuală a pacienților, cât și proiectarea viitoarelor studii clinice.
