Blocarea receptorului Axl ar putea stimula formarea osului
Osteoporoza este una dintre cele mai comune afecțiuni osoase legate de vârstă, afectând milioane de oameni din întreaga lume și crescând riscul de fracturi, dizabilitate și calitate redusă a vieții.
Deși tratamentele actuale pot încetini pierderea osoasă sau stimula formarea de os nou, multe terapii anabolice se bazează pe medicamente biologice care sunt costisitoare și necesită injecții regulate. Găsirea de tratamente mai accesibile care să încurajeze organismul să construiască os nou rămâne o provocare majoră.
Un nou studiu publicat online pe 6 iulie 2026, în volumul 14 al revistei Bone Research, sugerează că blocarea receptorului Axl – o kinază receptor de tip tirozina implicată în semnalizarea celulară – ar putea oferi o nouă metodă de promovare a formării osoase. Studiul a fost realizat de cercetători conduși de Dr. Mubashir Ahmad, care a inițiat proiectul împreună cu Prof. Dr. Jan Tuckermann de la Institutul de Endocrinologie Moleculară și Fiziologie, Universitatea din Ulm, Germania.
După finalizarea studiilor de licență, Dr. Ahmad a continuat cercetările ca cercetător postdoctoral cu Prof. Dr. Anita Ignatius la Institutul de Cercetare Ortopedică și Biomecanică, Spitalul Universitar din Ulm, Germania, în cooperare strânsă cu laboratorul Tuckermann. Cercetătorii au descoperit că inhibarea Axl îmbunătățește activitatea celulelor formatoare de os (osteoblaste) și crește masa osoasă la șoareci. Aceste constatări subliniază Axl ca o țintă terapeutică promițătoare pentru tratamentul osteoporozei și altor afecțiuni osoase.
„Constatările noastre identifică Axl ca o țintă terapeutică promițătoare pentru osteoporoză și alte afecțiuni osoase”, afirmă Dr. Ahmad. „Prin țintirea acestui receptor, am reușit să stimulăm formarea osoasă în modele preclinice, oferind o bază pentru dezvoltarea de noi terapii anabolice.”
Pentru a descoperi noi regulatori ai formării osoase, cercetătorii au efectuat mai întâi un screening RNA de tip kinome-wide, o tehnică care dezactivează sistematic genele pentru a identifica funcțiile acestora. Screening-ul a identificat Axl ca un regulator anterior neobservat al osteoblastelor, celulele responsabile cu construirea de os nou.
După aceea, echipa a confirmat aceste descoperiri reducând activitatea Axl prin abordări genetice și printr-un inhibitor de micromoleculă numit BGB324, evaluând apoi efectele sale asupra celulelor formatoare de os cultivate în laborator și în șoareci. Rezultatele au arătat constant că blocarea Axl a promovat maturarea osteoblastelor și a crescut capacitatea acestora de a produce țesut osos mineralizat.
Șoarecii tratați cu BGB324 au dezvoltat o masă osoasă mai mare în oasele lungi și vertebre, datorită creșterii formării osoase. Tratamentul a crescut și numărul de osteocite, sugerând că inhibarea Axl susține dezvoltarea normală a osului. Este important de menționat că tratamentul a fost bine tolerat de șoareci, fără dovezi de toxicitate semnificativă pe parcursul perioadei de studiu.
Pentru a înțelege modul în care Axl influențează formarea osoasă, cercetătorii au examinat căile moleculare fundamentale. Au descoperit că blocarea Axl a crescut activitatea genei stimulate de interferon 15, o proteină care ajută la activarea semnalelor necesare pentru maturarea osteoblastelor. „Pe scurt, inhibarea Axl a eliminat un semnal molecular care de obicei restricționează celulele formatoare de os, permițându-le să se maturizeze și să construiască os mai eficient. Această cale nou identificată oferă o nouă perspectivă asupra modului în care este reglată formarea osoasă”, spune Prof. Dr. Tuckermann.
Interesant este că BGB324 a fost deja investigat în studii clinice ca tratament pentru anumite tipuri de cancer, deoarece Axl are roluri importante în creșterea tumorilor și în reglementarea imunității. Deși constatările actuale se bazează pe studii in vitro și in vivo, disponibilitatea unui inhibitor Axl existent ar putea sprijini viitoarele cercetări în tratamentele pentru osteoporoză.
„Studiul nostru oferă noi perspective asupra mecanismelor moleculare care reglează diferențierea osteoblastelor și formarea osoasă”, afirmă Prof. Dr. Ignatius. „Sunt necesare studii suplimentare pentru a determina dacă țintirea Axl poate fi tradusă într-un tratament sigur și eficient pentru osteoporoză și alte afecțiuni osoase.”
Aceste descoperiri identifică Axl ca un regulator anterior neobservat al formării osoase și sugerează că blocarea activității sale ar putea reprezenta o nouă strategie pentru tratamentul osteoporozei. Vor fi necesare cercetări clinice suplimentare pentru a determina dacă această abordare poate îmbunătăți în mod sigur sănătatea osoasă la oameni.
