O dietă bogată în fructoză contribuie la răspândirea agresivă a cancerului ovarian
Un nou studiu realizat de Institutul Wistar a descoperit o legătură surprinzătoare între fructoză – un zahăr comun din dietă – și răspândirea unei forme agresive de cancer ovarian.
Publicat în revista Nature Aging, studiul a constatat că celulele canceroase care supraviețuiesc chimioterapiei emit semnale către celulele tumorale vecine, ajutându-le să devină mai capabile de răspândire. Cercetătorii au identificat fructoza ca un mesager cheie în acest proces, dezvăluind o modalitate anterioară necunoscută prin care celulele canceroase care supraviețuiesc tratamentului pot promova metastaza.
„Unele celule canceroase care supraviețuiesc chimioterapiei nu se mai divid, dar sunt încă biologic active”, a declarat Aidan Cole, Ph.D., un cercetător postdoctoral în laboratorul lui Katherine Aird, Ph.D., la Institutul Wistar și autor principal al studiului. „În schimb, ele continuă să elibereze molecule care trimit semnale către celulele din apropiere. Studiul nostru este printre primele care arată că un nutrient – în acest caz, fructoza – poate acționa ca unul dintre aceste semnale.”
Cancerul ovarian este tratat aproape universal cu chimioterapie pe bază de platină, iar mulți pacienți răspund bine la început. Totuși, boala recidivează la majoritatea pacienților și aproape întotdeauna se răspândește prin cavitatea abdominală. Această răspândire, denumită metastază, reprezintă aproximativ 90% din decesele cauzate de această afecțiune.
Cercetările anterioare au sugerat că celulele canceroase care supraviețuiesc chimioterapiei joacă un rol în recidivă, parțial prin capacitatea acestor celule de a elibera un amestec complex de molecule de semnalizare. Cole și colegii săi au început cercetările prin proiectarea unui experiment unic: au colectat moleculele eliberate de celulele supraviețuitoare ale chimioterapiei și au descoperit că acești factori, singuri, pot crește semnificativ răspândirea celulelor canceroase.
„Din câte știm, aceasta este prima dată când cineva a arătat, într-un model preclinic și nu doar într-un vas de laborator, că moleculele eliberate de aceste celule – nu celulele în sine – sunt cele care conduc răspândirea cancerului”, a adăugat Cole.
Această constatare a condus echipa să investigheze ce anume era eliberat care provoca răspândirea celulelor canceroase. Fructoza, s-a dovedit, era produsă de celulele supraviețuitoare și trimisă ca semnal pentru o răspândire crescută. Mai interesant, au descoperit că, fără tratament chimioterapic, consumul de niveluri ridicate de fructoză, întâlnite în băuturile zaharoase, poate de asemenea să semnaleze cancerului să se răspândească.
Descoperirea legată de fructoză este deosebit de convingătoare, deoarece ridică posibilitatea ca simple modificări dietetice să poată influența modul în care progresează cancerul. Acest aspect este deosebit de important având în vedere prevalența consumului de fructoză în Statele Unite, cu siropul de porumb bogat în fructoză reprezentând între 8-20% din aportul zilnic de calorii pentru unii indivizi.
Deosebirea dintre factorii de risc pentru cancer care sunt în afara controlului pacientului și consumul de fructoză, care poate fi modificat prin alegeri dietetice, este semnificativă. Deși eficiența limitării consumului de fructoză nu a fost testată direct la pacienți, studiul sugerează că nutriția ar putea influența progresia cancerului în moduri anterioare necunoscute.
Cercetătorii și-au propus să înțeleagă de ce fructoza crește răspândirea celulelor canceroase. Printr-o varietate de tehnici analitice la scară largă, inclusiv utilizarea unui ecran CRISPR, au descoperit că fructoza suprimă colesterolul din celulele vecine. Colesterolul este important pentru ca celulele să se lipească între ele ca un adeziv biologic, așa că scăderea colesterolului permite celulelor să evadeze și să se răspândească mai ușor.
Descoperirea că fructoza reduce producția de colesterol are implicații clinice importante. Statinele, care sunt folosite de 39 de milioane de oameni în Statele Unite, scad producția de colesterol. Echipa a descoperit că statinele, pe cont propriu, au redus adezivul dintre celule pentru a promova evadarea. Echipa de cercetare examinează acum dacă aceste medicamente ar putea interfera cu efectele chimioterapiei – deși subliniază că acesta nu este un motiv pentru ca pacienții să renunțe la ele.
„Nu am testat acest efect la pacienți încă, dar ridică întrebări despre combinarea medicamentelor care reduc colesterolul cu chimioterapia, mai ales că cancerul ovarian este cel mai comun la femeile aflate la menopauză, care sunt adesea deja pe statine”, a adăugat Katherine Aird.
Cercetătorii analizează și modul în care acest mecanism ar putea extinde efectele sale dincolo de cancerul ovarian. „Credem că și alte tipuri de cancer care se răspândesc în torace – pancreatic, colon, ficat – ar putea avea un comportament similar. Nu putem să-l numim universal încă, dar credem că efectele nu se limitează doar la cancerul ovarian”, a spus Aird. Ea și Cole au început deja să proiecteze experimente de urmărire pentru a testa reproducibilitatea constatărilor lor în diverse alte tipuri de cancer.
