Expunerea la substanțe chimice și dieta deficitară cresc riscurile de simptome de sănătate la tineri cercetători
Tinerii cercetători care manipulează frecvent substanțe chimice în laborator și consumă relativ puține alimente bogate în antioxidanți pot avea o probabilitate mai mare de a raporta simptome precum oboseală, dureri de cap, paloare și echimoze ușoare, conform unui nou studiu realizat în rândul studenților universitari din Nigeria.
Cercetarea, publicată în revista New Contaminants, a analizat expunerea la substanțe chimice de laborator, obiceiurile alimentare, cunoștințele de siguranță, practicile de protecție și simptomele de sănătate auto-raportate în rândul a 426 de studenți la chimie, biochimie, microbiologie și știința laboratorului medical din statul Ekiti, Nigeria.
Aproape patru din cinci participanți, respectiv 78,6%, au raportat o expunere frecventă la substanțe chimice de laborator. Cele mai întâlnite substanțe au fost acizii, raportate de 71,0% dintre participanți, solvenții organici de 64,5% și dezinfectanții de 58,7%.
Formarea în laborator este esențială pentru dezvoltarea noii generații de oameni de știință, dar este la fel de important ca studenții să înțeleagă modul în care practicile de siguranță de zi cu zi și factorii de stil de viață pot influența experiențele lor de sănătate. Descoperirile noastre susțin o abordare mai cuprinzătoare a bunăstării studenților, care combină o cultură puternică a siguranței în laborator cu o conștientizare mai mare a obiceiurilor alimentare sănătoase.
Cercetătorii au găsit o asociere statistică clară între frecvența raportată a expunerii chimice și simptomele raportate. Dintre studenții clasificați ca având o expunere frecventă la substanțe chimice de laborator, 62,7% au raportat simptome legate de stresul oxidativ, comparativ cu 35,2% dintre cei cu o expunere mai puțin frecventă.
După ajustarea pentru mai mulți alți factori, expunerea frecventă la substanțe chimice de laborator a fost asociată cu o probabilitate de 2,84 ori mai mare de a raporta simptome. De asemenea, un consum scăzut de antioxidanți în dietă a fost asociat independent cu o probabilitate de 2,31 ori mai mare.
Această asociere cea mai puternică a fost observată în rândul participanților care au raportat atât o expunere frecventă la substanțe chimice, cât și un aport scăzut de alimente bogate în antioxidanți, inclusiv fructe și legume. Acest grup a avut o probabilitate ajustată de 2,96 ori mai mare de a raporta simptome comparativ cu grupul de referință.
Este important de menționat că cercetătorii nu au găsit nicio interacțiune statistic semnificativă între expunerea chimică și aportul alimentar. Rezultatele indică, prin urmare, o asociere combinată, mai degrabă decât dovezi că o dietă proastă intensifică efectele biologice ale expunerii chimice.
Practicile de siguranță în laborator s-au dovedit, de asemenea, a fi un factor important. Deși 57,0% dintre participanți au demonstrat o bună cunoaștere a pericolelor chimice și a problemelor de siguranță asociate, doar 46,0% au raportat o bună conformitate cu practicile preventive în laborator. O mai bună cunoaștere a siguranței a fost semnificativ asociată cu un comportament protector mai bun.
Cercetătorii sugerează că universitățile ar putea întări siguranța în laborator prin instruiri regulate, îmbunătățirea accesului la echipamente de protecție personală, utilizarea corespunzătoare a capotelor de fume, gestionarea mai bună a deversărilor și a procedurilor de eliminare a deșeurilor, precum și o supraveghere instituțională mai atentă.
În același timp, autorii atrag atenția asupra faptului că simptomele raportate nu ar trebui interpretate ca dovezi ale stresului oxidativ indus chimic sau ale tulburărilor hematologice. Studiul a fost unul transversal și bazat pe chestionare, fără a măsura concentrațiile chimice, expunerea internă, biomarkerii biochimici ai stresului oxidativ sau parametrii hematologici. Simptome precum oboseala și durerile de cap sunt nespecifice și pot avea multe cauze, inclusiv privarea de somn, stresul academic, infecții sau deficiențe nutriționale.
Cercetările viitoare, care să includă măsurători obiective ale expunerii, evaluări dietetice validate, biomarkeri biochimici și teste clinice, ar putea ajuta la determinarea dacă asocierile observate în acest studiu corespund unor efecte fiziologice măsurabile.
Descoperirile subliniază un mesaj practic pentru laboratoarele academice: formarea științifică ar trebui să fie însoțită de practici constante de siguranță, supraveghere eficientă și o atenție mai largă asupra sănătății și bunăstării studenților.
