Factorii psihologici influențează pregătirea maternă pentru îngrijirea nou-născuților
Primele zile după naștere reprezintă o perioadă de schimbări profunde, atât fizice, cât și emoționale.
Deși modelul de tip rooming-in, în care mamele și nou-născuții stau împreună non-stop, este o practică standard în spitalele de maternitate, nu toate femeile se simt pregătite să își îngrijească bebelușul în mod independent încă din primele ore după naștere.
Cercetătorii de la Universitatea Medicală Wroclaw au analizat ce determină acest sentiment de pregătire. Rezultatele studiului, publicate în Journal of Clinical Medicine, arată că factorii psihologici – în special nivelurile de anxietate și capacitatea de a face față emoțiilor dificile – au un rol mult mai important decât durerea sau schimbările fiziologice postnatale.
Pregătirea nu este doar o chestiune de abilități.
Studiul a implicat 200 de femei aflate în maternitate la 48–72 de ore după naștere. Cercetătorii au evaluat pregătirea autoevaluată a participanților pentru a-și îngriji nou-născutul atât ziua, cât și noaptea, precum și pregătirea pentru alăptare. De asemenea, au examinat asocierile dintre pregătire și durere, anxietate, stare de spirit, suport social, flexibilitate psihologică și schimbările postnatale în parametrii sanguini.
Rezultatele au arătat că pregătirea pentru îngrijirea nou-născutului nu este pur și simplu o consecință a sănătății fizice bune sau a experienței anterioare în parenting. Ea reflectă percepția unei femei despre resursele fizice și emoționale de care dispune pentru a-și îngriji bebelușul în mod independent.
Pregătirea pentru îngrijirea nou-născutului nu este o evaluare a competenței materne. Ea reflectă percepția mamei despre capacitatea ei de a îngriji bebelușul, având în vedere starea sa fizică și psihologică actuală.
Anxietatea a fost cel mai puternic factor.
Analiza a arătat că femeile care au resimțit niveluri mai ridicate de anxietate în a doua zi după naștere s-au evaluat ca fiind semnificativ mai puțin pregătite atât pentru îngrijirea nou-născutului, cât și pentru alăptare. Flexibilitatea psihologică – capacitatea de a acționa eficient în ciuda disconfortului fizic sau emoțional – a fost, de asemenea, un factor important. În contrast, durerea postnatală și scăderea fiziologică normală a nivelului de hemoglobină au avut un impact mult mai mic.
„Cea mai importantă constatare a studiului nostru este că pregătirea unei femei de a-și îngriji nou-născutul este influențată mai mult de starea sa psihologică decât de factorii fizici puri. Anxietatea s-a dovedit a fi un determinant mult mai puternic decât durerea sau schimbările fiziologice normale postnatale”, afirmă Izabella Uchmanowicz.
Pregătirea pentru alăptare nu este aceeași cu pregătirea pentru îngrijirea nou-născutului.
Studiul a confirmat că femeile care se simțeau mai pregătite să alăpteze aveau tendința de a se simți, de asemenea, mai pregătite să îngrijească nou-născutul. Cu toate acestea, cele două concepte nu sunt identice.
Autorii subliniază că unele femei pot fi foarte motivate să alăpteze, dar să se simtă în continuare nepregătite pentru îngrijirea continuă a nou-născutului. Aceste descoperiri contestă presupunerea comună că pregătirea pentru alăptare înseamnă automat pregătirea pentru îngrijirea independentă a nou-născutului.
„Constatările noastre arată că pregătirea pentru îngrijirea independentă a nou-născutului poate varia considerabil între femei încă din a doua zi după naștere. Dintr-o perspectivă practică, aceasta înseamnă că nu ar trebui să presupunem că nașterea se traduce automat în pregătirea pentru îngrijirea nou-născutului 24 de ore din 24. Evaluarea pregătirii materne ar putea servi ca un punct de plecare simplu pentru a discuta despre suportul de care are nevoie o femeie și pentru a adapta îngrijirea postnatală la capabilitățile ei actuale”, spune Anna Prokopowicz.
Momentul pentru o îngrijire postnatală mai individualizată.
Conform autorilor, aceste constatări pot avea implicații practice pentru îngrijirea postnatală. O evaluare rapidă a anxietății sau a pregătirii percepute ar putea ajuta profesioniștii din domeniul sănătății să identifice femeile care necesită suport suplimentar, în special în primele zile după naștere, când oboseala și stresul emoțional sunt adesea la un nivel maxim.
Este deosebit de important să se adapteze suportul în funcție de momentul zilei. Deși pregătirea pentru îngrijirea pe timp de zi și noapte a fost puternic corelată, femeile au raportat de obicei cele mai mari niveluri de pregătire pentru îngrijirea pe timp de zi decât pentru îngrijirea pe timp de noapte. Aceasta sugerează că noaptea poate reprezenta perioada de cea mai mare povară și cea mai mare nevoie de suport.
Modelul de tip rooming-in oferă multe beneficii, dar nu ar trebui să presupunem că fiecare femeie are aceleași resurse fizice și emoționale imediat după naștere. O evaluare rapidă a pregătirii materne ar putea ajuta la identificarea mai timpurie a femeilor care necesită suport suplimentar și ar permite o îngrijire mai bine adaptată nevoilor individuale”, concluzionează Izabella Uchmanowicz.
Ce trebuie să știți.
Cum pot fi sprijinite mai bine mamele noi în primele zile după naștere?
Întrebați cum se simte. O întrebare simplă despre cât de pregătită se simte să îngrijească nou-născutul poate ajuta la identificarea femeilor care ar putea avea nevoie de suport suplimentar.
Acordați atenție atât bunăstării psihologice, cât și celei fizice. Pregătirea pentru îngrijirea nou-născutului este foarte individuală și reflectă capabilitățile curente ale mamei. Prin urmare, profesioniștii din domeniul sănătății ar trebui să ia în considerare nu doar condiția clinică, ci și autoevaluarea pregătirii.
Construiți încrederea prin practică. Suportul din partea unei moașe sau a unui consultant în alăptare în timpul primelor încercări de alăptare și de îngrijire a nou-născutului poate întări încrederea și sentimentul de competență al mamei.
Amintiți-vă că fiecare femeie experimentează diferit perioada postnatală. Pregătirea pentru îngrijirea nou-născutului variază de la o mamă la alta și poate suferi modificări de la o zi la alta. Prin urmare, îngrijirea postnatală ar trebui să rămână flexibilă și să răspundă nevoilor individuale.
Pregătirea pentru alăptare nu înseamnă întotdeauna pregătirea pentru îngrijirea continuă a nou-născutului. O femeie poate fi foarte motivată să alăpteze, dar să necesite în continuare suport suplimentar în primele zile după naștere.
