Mecanismul acumulării proteinelor influențează reacția la medicamentele PROTAC
Modul în care proteinele care cauzează cancer se acumulează în tumori poate influența eficiența unei noi generații promițătoare de medicamente destinate eliminării acestora, sugerează un studiu.
Cercetătorii au descoperit că medicamentele PROTAC (Proteolysis Targeting Chimeras) sunt mai eficiente în eliminarea proteinelor acumulate din cauza unei degradări inadecvate, comparativ cu cele produse în cantități mari de către celulele canceroase.
Experții afirmă că aceste constatări ar putea ajuta la identificarea tumorilor care au cele mai mari șanse de a răspunde la aceste terapii, sprijinind astfel dezvoltarea unor tratamente mai personalizate pentru cancer.
PROTAC-urile reprezintă o nouă clasă de medicamente care distrug proteinele dăunătoare prin valorificarea sistemului natural de eliminare a deșeurilor al celulelor. Spre deosebire de medicamentele convenționale, care blochează de obicei activitatea proteinelor care cauzează boli, PROTAC-urile sunt concepute pentru a le elimina complet.
Numeroase tipuri de cancer depind de niveluri ridicate de proteine care stimulează creșterea celulară necontrolată. Aceste proteine se pot acumula fie din cauza degradării inadecvate, fie pentru că celulele canceroase le produc în exces, dar nu era clar în ce măsură acest lucru afectează eficiența PROTAC-urilor.
Cercetătorii de la Universitatea din Edinburgh au folosit β-catenin, o proteină implicată în multe forme de cancer, pentru a investiga această întrebare.
Echipa a dezvoltat metode prin care au făcut β-catenin fie mai greu de degradat de către celule, fie mai rapid de produs. Apoi, au testat cât de eficient poate un PROTAC să o elimine.
Rezultatele au arătat o diferență clară între cele două mecanisme. Atunci când β-catenin s-a acumulat din cauza degradării inadecvate, PROTAC-ul a reușit să reducă nivelurile proteinei la un minim similar, indiferent de cantitatea acumulată.
În schimb, atunci când celulele produceau β-catenin într-un ritm mai ridicat, nivelurile proteinei rămâneau elevate după tratament, deoarece continuau să fie produse proteine noi.
Cercetătorii sugerează că succesul terapiilor PROTAC ar putea depinde nu doar de cantitatea de proteină care provoacă cancer prezentă, ci și de motivul pentru care aceasta s-a acumulat inițial.
Prin îmbunătățirea înțelegerii modului în care genetica tumorii influențează răspunsurile la degradarea proteică țintită, acest studiu ar putea ajuta cercetătorii să identifice pacienții care au cele mai mari șanse să beneficieze de aceste terapii și să sprijine dezvoltarea unor abordări mai personalizate în tratamentul cancerului.
Andrew Wood, Principal Investigator, Universitatea din Edinburgh’s Institute of Genetics and Cancer
Profesorul Matthew Walters a afirmat: „Medical Research Scotland este mândră că a susținut acest studiu important, pe care sperăm să contribuie la dezvoltarea unor terapii mai țintite pentru cancer. Această cercetare reflectă angajamentul nostru de a sprijini lucrările de înaltă calitate cu potențialul de a îmbunătăți viețile în Scoția și nu numai.”
