Studiul identifică tipare distincte ale activității imune în tulburările mentale
Un studiu recent sugerează că sistemul imunitar ar putea avea un rol în tulburările mentale, iar cercetătorii investighează aceste legături cu funcția cerebrală.
O echipă de cercetători de la Universitatea Medicală din Wrocław a analizat studii realizate pe persoane cu tulburări din spectrul schizofrenic și tulburări de dispoziție, inclusiv depresie și tulburare bipolară. Rezultatele au arătat că cele două grupuri prezentau tipare distincte ale activității imune innate.
Funcția sistemului imunitar și creierul sunt interconectate. În prezent, cunoaștem mult mai multe despre tulburările mentale decât acum câteva decenii. Cercetătorii examinează numeroase procese care au loc în organism, unul dintre acestea fiind funcția sistemului imunitar.
Schizofrenia și depresia nu mai sunt văzute exclusiv ca tulburări ale creierului, activarea anormală a sistemului imunitar putând juca un rol important în unele cazuri. Aceasta poate influența neurotransmisia, plasticitatea cerebrală și răspunsul organismului la stres. Totuși, acest lucru nu înseamnă că tulburările mentale sunt boli inflamatorii, explică Profesor Błażej Misiak, MD, PhD, de la Departamentul și Clinica de Psihiatrie de la Universitatea Medicală din Wrocław.
Cercetătorii s-au concentrat asupra imunității innate, partea sistemului imunitar care permite organismului să răspundă rapid la amenințări potențiale. Receptorii de tip Toll (TLR) joacă un rol important în acest proces, funcționând ca senzori care recunosc diferite semnale și declanșează un răspuns imunitar.
Activarea TLR-urilor inițiază căi care conduc, printre altele, la producția de citokine precum IL-6 și TNF-α, asociate de mult timp cu tulburările mentale. Această cercetare a analizat rezultatele a 26 de studii anterioare. Împreună, acestea au inclus 678 de persoane cu tulburări din spectrul schizofrenic, 523 de persoane cu tulburări de dispoziție și 1.182 de martori sănătoși.
Analiza a relevat diferențe între cele trei grupuri. Persoanele cu tulburări din spectrul schizofrenic au avut o expresie crescută a TLR4, TLR8 și TLR10, în timp ce în cazul persoanelor cu tulburări de dispoziție s-a observat o expresie crescută a TLR2, TLR5 și TLR6. Deoarece receptorii individuali răspund la semnale diferite, aceste constatări pot indica mecanisme parțial distincte ale activării imunității innate.
„Studiul nostru a arătat că tulburările din spectrul schizofrenic și tulburările de dispoziție sunt asociate cu tipare parțial distincte de expresie a receptorilor implicați în imunitatea innată. În tulburările din spectrul schizofrenic, expresia TLR4, TLR8 și TLR10 a fost crescută, în timp ce în tulburările de dispoziție a fost cazul pentru TLR2, TLR5 și TLR6”, afirmă Julia Karska, MD, de la Divizia de Psihiatrie de Consultanță și Neuroștiințe, Departamentul de Psihiatrie de la Universitatea Medicală din Wrocław, și primul autor al publicației.
Aceste descoperiri ajută cercetătorii să descrie mai precis diferențele biologice asociate cu fiecare tulburare. „În meta-analiza noastră, am identificat tipare distincte de expresie a receptorilor imunității innate: TLR4, TLR8 și TLR10 în tulburările din spectrul schizofrenic și TLR2, TLR5 și TLR6 în tulburările de dispoziție. Acest lucru sugerează existența unor „semnături” imune parțial distincte, deși diferențele observate au fost mici și s-au referit la sângele periferic”, subliniază Profesor Błażej Misiak, MD, PhD.
Fiecare TLR recunoaște tipuri specifice de semnale. De exemplu, TLR4 răspunde la un component găsit în anumite bacterii, în timp ce TLR8 recunoaște ARN-ul monocatenar. Aceasta permite oamenilor de știință să investigheze mai precis care elemente ale răspunsului imunitar sunt asociate cu tulburări particulare.
Studiul acestor TLR-uri oferă o perspectivă mecanistică asupra schimbărilor imune observate. De asemenea, expresia mARN-ului TLR în sânge este relativ ușor de măsurat, făcând acești receptori candidați interesanți pentru cercetarea ulterioară a biomarkerilor și a potențialelor ținte terapeutice, explică Julia Karska, MD.
În tulburările de dispoziție, creșterea expresiei TLR2, TLR5 și TLR6 este deosebit de notabilă, deoarece acești receptori recunosc în principal semnalele bacteriene. Acesta este un motiv pentru care rezultatele sunt interesante și în contextul cercetărilor asupra microbiotei intestinale.
Profilurile distincte sunt, de asemenea, conforme cu ipoteze legate, printre altele, de axa microbiota-intestin-creier și translocarea bacteriană, adaugă Julia Karska, MD. Această arie necesită cercetări suplimentare, deoarece, pe baza constatărilor actuale, nu este posibil să se determine care anume factori au dus la schimbările observate în sânge.
O întrebare importantă este dacă aceste diferențe ar putea ajuta la adaptarea tratamentului. Unul dintre obiectivele psihiatriei moderne este de a înțelege mai bine diversitatea biologică între pacienți. Persoanele cu simptome similare pot avea mecanisme diferite asociate cu dezvoltarea bolii și cu răspunsul la tratament. În viitor, profilurile imune ar putea deveni o sursă de informații în acest sens, ajutând la identificarea grupurilor de pacienți cu caracteristici biologice similare.
Pacienții cu simptome asemănătoare pot avea mecanisme biologice diferite și pot răspunde diferit la tratament. În viitor, profilurile imune ar putea completa diagnosticul psiho-patologic și ar putea ajuta la identificarea grupurilor de pacienți mai omogene din punct de vedere biologic, spune Profesor Błażej Misiak, MD, PhD.
Până în prezent, TLR-urile rămân un subiect de cercetare. Meta-analiza a inclus studii observaționale, iar diferențele identificate au fost mici. Autorii subliniază, de asemenea, diferențele între studiile individuale în ceea ce privește caracteristicile pacienților, evoluția bolii, tratamentul și metodele de laborator, printre altele.
Studii longitudinale mari și încercări clinice sunt necesare pentru a demonstra că selectarea tratamentului pe baza acestor markeri îmbunătățește efectiv eficiența acestuia. Astfel, descoperirile sugerează o direcție promițătoare pentru dezvoltarea psihiatriei de precizie, dar nu oferă încă o bază pentru testarea de rutină a TLR-urilor sau pentru utilizarea tratamentului imunomodulator, subliniază Profesor Błażej Misiak, MD, PhD.
Cercetările viitoare ar trebui să ajute la determinarea stabilității profilurilor imune observate, la asocierea acestora cu anumite condiții și la relevanța lor în ceea ce privește evoluția bolii și răspunsul la tratament. Autorii subliniază, printre altele, necesitatea studiilor longitudinale, a analizelor funcționale ale sistemului imunitar, a studiilor multi-omics și a neuroimagisticii.
Dacă semnificația
