Obezitatea lasă o amprentă durabilă în celulele imunității
Obezitatea poate lăsa o amprentă biologică de lungă durată asupra sistemului imunitar, menținând, astfel, riscurile de sănătate ridicate timp de ani de zile, chiar și după pierderea în greutate.
Un studiu de 10 ani publicat în EMBO Reports sugerează că persoanele care au trăit cu obezitate pot păstra o „memorie” moleculară a acelei stări în celulele imune importante. Echipa de cercetare europeană, condusă de Claudio Mauro de la Universitatea din Birmingham și sprijinită de Centrul de Cercetare Biomedică al Institutului Național pentru Sănătate și Îngrijire (NIHR) din Birmingham, a descoperit că celulele T helper (sau limfocitele CD4+) pot păstra semnele obezității anterioare mult timp după ce greutatea corporală a fost redusă.
Cercetătorii s-au concentrat pe un proces numit metilarea ADN-ului, în care etichete chimice sau markeri se atașează de ADN-ul din celulele imune. Descoperirile sugerează că aceste modificări pot persista timp de 5-10 ani după o pierdere în greutate reușită.
Această „memorie” persistentă a obezității în celulele T helper ar putea interfera cu funcțiile imune normale. Printre procesele care ar putea fi afectate se numără eliminarea deșeurilor celulare și reglementarea îmbătrânirii imune. Potrivit cercetătorilor, aceste schimbări durabile ar putea explica de ce persoanele care pierd în greutate pot rămâne expuse riscurilor de boli legate de obezitate, chiar și după ce revin la o greutate normală.
Pentru a construi un tablou detaliat al influenței obezității asupra sistemului imunitar, cercetătorii au analizat celulele imune din patru grupuri diferite de persoane. Studiul a inclus: sânge colectat de la pacienți care trăiau cu obezitate și au primit injecții pentru pierderea în greutate, sânge colectat de la pacienți cu un sindrom genetic rar numit Sindromul Alstrom, caracterizat prin obezitate de început în copilărie și perechi sănătoase, sânge și țesut adipos colectat de la participanți care au finalizat o intervenție de exerciții fizice de 10 săptămâni, precum și sânge și țesut adipos colectat de la cohorturi cu greutate normală sau obezitate, având osteoartrită, care au suferit intervenții de înlocuire totală a șoldului sau genunchiului. Echipa a examinat, de asemenea, celule din modele de șoareci hrăniți cu o dietă bogată în grăsimi, alături de donații de sânge de la voluntari umani sănătoși. Aceste modele suplimentare au ajutat cercetătorii să investigheze mecanismele celulare care contribuie la dereglementarea imunității în obezitate.
Profesorul Claudio Mauro a declarat: „Descoperirile sugerează că pierderea în greutate pe termen scurt poate să nu reducă imediat riscul unor condiții de boală asociate cu obezitatea, inclusiv diabetul de tip 2 și unele tipuri de cancer. În schimb, gestionarea continuă a greutății după pierdere va vedea ‘memoria obezității’ estompându-se lent. Aceasta poate dura mai mulți ani de menținere a pierderii în greutate, probabil 5-10 ani, deși acest lucru necesită studii suplimentare pentru a inversa complet efectele obezității asupra celulelor T.”
„În plus, studiul nostru sugerează oportunități terapeutice potențiale de a accelera acest proces, cum ar fi reprofilarea medicamentelor precum inhibitorii SGLT2, care au demonstrat promisiune în reducerea inflamației și promovarea eliminării mediate de celulele senescente în obezitate.”
Cercetătorii au identificat două căi biologice particulare care par să fie influențate de aceste modificări durabile de ADN în celulele T helper. Una este autofagia (unde celulele își consumă părți pentru a elimina deșeurile), un proces utilizat de celule pentru a îndepărta materialul deteriorat sau inutil. Cealaltă este senescența imunității (care se referă la îmbătrânirea sistemului imunitar).
Echipa își propune să folosească aceste descoperiri pentru a investiga terapii țintite care ar putea restabili activitatea normală a sistemului imunitar atunci când este perturbată de etichetarea ADN-ului asociată cu obezitatea. Astfel de tratamente ar putea fi utilizate alături de terapiile existente pentru pierderea în greutate, pentru a reduce riscul bolilor metabolice, cancerului și altor afecțiuni care pot fi agravate de obezitate.
Dr. Belinda Nedjai a afirmat: „Descoperirile noastre arată că obezitatea este asociată cu modificări epigenetice durabile care influențează comportamentul celulelor imune. Acest lucru sugerează că sistemul imunitar păstrează un record molecular al expunerilor metabolice anterioare, ceea ce poate avea implicații pentru riscul și recuperarea pe termen lung al bolilor.”
Profesorul Andy Hogan a menționat: „Știm că obezitatea este o boală cronică, progresivă și recidivantă, iar descoperirile noastre oferă o înțelegere suplimentară a mecanismelor moleculare care pot conduce la riscul de recidivă și subliniază provocările cu care se confruntă persoanele care trăiesc cu obezitate în gestionarea cu succes a greutății.”
