Terapia de vorbire de dimineață îmbunătățește evoluția tinerilor cu apraxie infantilă
Tinerii care suferă de apraxie infantilă de vorbire (CAS), o afecțiune ce afectează capacitatea creierului de a planifica și coordona mișcările necesare pentru vorbire, pot întâmpina dificultăți de comunicare care persistă și după copilărie.
În contrast cu multe alte tulburări de vorbire care se îmbunătățesc pe parcursul anilor, persoanele cu CAS pot continua să facă erori de vorbire până în adolescență și tinerețe, având nevoie adesea de o terapie intensivă și personalizată.
Se estimează că CAS afectează între 0,1% și 0,2% din populație, dificultățile de exprimare făcându-i pe copii să producă sunete și cuvinte cu acuratețe limitată. Aproximativ 78% dintre adolescenții cu CAS continuă să facă erori în conversație, iar 65% întâmpină dificultăți de citire, ceea ce poate afecta performanța academică, interacțiunile sociale și încrederea în sine.
Un studiu recent realizat de Universitatea Florida Atlantic, în cadrul Colegiului de Educație, analizează dacă momentul în care se desfășoară terapia de vorbire influențează eficiența cu care adolescenții și tinerii adulți cu CAS învață și rețin noi modele de vorbire. Această cercetare explorează rolul orei din zi și al memoriei în învățarea motorie a vorbirii, având ca scop identificarea unor strategii care să ajute clinicienii să optimizeze tratamentele pentru persoanele cu CAS.
Pentru a investiga modul în care persoanele cu și fără CAS învață și rețin noi modele de vorbire, cercetătorii au recrutat 82 de adolescenți și tineri adulți cu vârste între 12 și 21 de ani, inclusiv participanți cu CAS de lungă durată și colegi cu profiluri de vorbire normale. Participanții au învățat mai întâi să recunoască două sunete vocale daneze care nu există în limba engleză și apoi au practicat producerea lor.
Participanții au fost împărțiți în două grupuri: unul care a fost instruit dimineața și altul care a fost instruit seara. Cercetătorii au evaluat cât de precis au reușit participanții să producă sunetele necunoscute imediat după antrenament și din nou după 12 ore. Vorbitorii nativi danezi au evaluat producțiile participanților, permițând cercetătorilor să monitorizeze schimbările în acuratețea vorbirii de-a lungul timpului și să determine dacă momentul instruirii a influențat reținerea noilor modele de vorbire.
Studiul, publicat în jurnalul Clinical Linguistics & Phonetics, a evidențiat o diferență semnificativă în modul în care s-a desfășurat învățarea motorie a vorbirii pentru participanții cu și fără CAS. Dintre participanții cu profiluri de vorbire normale, cei care s-au antrenat seara au arătat îmbunătățiri ușoare în producerea vocalei daneze necunoscute după 12 ore, în timp ce cei care s-au antrenat dimineața au prezentat o scădere a acurateței în aceeași perioadă. Această descoperire susține cercetările anterioare care sugerează că antrenamentul seara poate oferi un avantaj în reținerea noilor modele de vorbire, posibil datorită consolidării informațiilor în urma somnului.
Acest model a fost inversat în rândul participanților cu CAS de lungă durată. Cei care s-au antrenat dimineața au avut performanțe semnificativ mai bune față de cei care s-au antrenat seara, atât imediat după sesiune, cât și la 12 ore după. Aceasta sugerează că, spre deosebire de colegii lor cu vorbire normală, adolescenții și tinerii adulți cu CAS nu beneficiază în aceeași măsură de un interval de somn imediat după antrenamentul motor de vorbire.
Cercetătorii au realizat și evaluări standardizate ale vorbirii pentru a analiza modul în care CAS se manifestă în adolescență și tinerețe. Aceștia au constatat că participanții cu CAS au avut rezultate diferite de colegii lor în multiple măsuri de producție a vorbirii, în ciuda faptului că grupurile nu au prezentat diferențe în procesarea fonologică, sugerând că dificultățile caracteristice ale vorbirii asociate cu CAS pot rămâne observabile clinic mult timp după copilărie.
Rezultatele sugerează un model diferit de învățare și consolidare motorie a vorbirii în rândul persoanelor cu CAS de lungă durată. Acestea ridică posibilitatea ca momentul intervenției de vorbire să influențeze eficiența cu care indivizii cu CAS învață noi modele de vorbire, oferind clinicienilor o modalitate simplă de a optimiza tratamentele. Totuși, cercetătorii subliniază că rolul somnului rămâne o ipoteză care necesită studii suplimentare.
Descoperirile sunt promițătoare, deoarece sugerează că momentul practicii de vorbire are un impact diferit pentru persoanele cu și fără apraxie infantilă de vorbire. Pentru persoanele cu CAS de lungă durată, antrenamentul de dimineață a adus beneficii consistente, ceea ce sugerează că este posibil să folosim cunoștințele despre învățare și memorie pentru a face tratamentele de vorbire mai eficiente, fără a adăuga pur și simplu mai multe ore de terapie. Dacă putem identifica momentele în care creierul este cel mai pregătit să învețe și să rețină noi modele de vorbire, am putea reduce potențial o parte din povara tratamentului pentru persoanele care lucrează la vorbirea lor de ani de zile.
