Terapia cu anticorpi țintiți aduce alinare în cazul durerii neuropatice pe termen lung
Durerea este un mecanism de protecție natural care semnalează corpului existența unei leziuni reale sau potențiale. Totuși, când nervii sunt deteriorați, aceștia pot genera semnale de durere anormale, chiar și în absența unei noi leziuni. Această afecțiune, cunoscută sub numele de durere neuropatică, poate fi persistentă și dificil de tratat. Medicamentele pot oferi uneori o ameliorare insuficientă sau pot provoca efecte secundare nedorite, ceea ce generează necesitatea unor tratamente capabile să reducă durerea anormală fără a afecta senzația de durere normală.
În acest context, cercetătorii au vizat o proteină numită Nav1.7, un canal de sodiu cu voltaj-gat care se exprimă în neuronii senzoriali și contribuie la transmiterea semnalelor electrice implicate în durere. Studiul, realizat de profesorul asociat Daisuke Uta de la Universitatea Toyama și de Dr. Sosuke Yoneda de la Shionogi & Co., Ltd., a investigat dacă anticorpii proiectați să țintească specific Nav1.7 ar putea oferi o ameliorare de lungă durată a durerii neuropatice. Rezultatele au fost publicate în volumul 18 al revistei Pharmaceutics pe 21 iunie 2026.
NaV1.7 este un canal de sodiu specializat în celulele nervoase, jucând un rol important în percepția și transmiterea semnalelor de durere.
Echipa a dezvoltat anticorpi umanizați care pot recunoaște Nav1.7. Aceștia au început prin testarea anticorpilor în celule pentru a determina dacă se pot lega specific de țintă și inhiba funcția acesteia. Rezultatele au arătat că anticorpii s-au legat selectiv de Nav1.7 și au redus activitatea electrică a celulelor nervoase implicate în semnalizarea durerii. În special, Clone1 și S-151128 au demonstrat o legare puternică de Nav1.7, având o selectivitate de cel puțin 650 de ori și, respectiv, 1300 de ori față de celelalte subtipuri Nav testate.
Cercetătorii au testat, de asemenea, anticorpii pe șobolani cu ligatură parțială a nervului sciatic (PSNL), un model de durere neuropatică. Anticorpii au fost administrați intravenos, nu local în nervi sau măduva spinării. Ambele tipuri de anticorpi au dus la o reducere a sensibilității animalelor la stimularea mecanică într-o manieră dependentă de doză. La anumite doze, efectele lor au fost comparabile cu cele ale pregabalinului, un tratament utilizat frecvent pentru durerea neuropatică. Cel mai notabil, efectele analgezice ale anticorpilor au rămas mai puternice decât cele ale pregabalinului la 96 de ore după tratament.
Studiul a investigat, de asemenea, ce se întâmplă în sistemul nervos al animalelor. La șobolanii cu leziuni nervoase, neuronii din cornul dorsal spinal au arătat o activitate spontană crescută și reacții mai intense la stimularea mecanică. Tratamentul cu anticorpi a redus ambele tipuri de activitate. Cercetătorii au observat, de asemenea, mai puțini neuroni din ganglionul rădăcinii dorsale care prezentau fosforilare indusă mecanic a kinasei reglate de semnalul extracelular (pERK), un marker al activării neuronale, oferind dovezi suplimentare că tratamentul suprimă semnalizarea anormală a durerii.
Referitor la întrebarea esențială dacă blocarea Nav1.7 ar putea interfera și cu senzația normală de durere protectoare, cercetătorii au testat animale fără leziuni nervoase. Rezultatele au arătat că niciunul dintre anticorpi nu a modificat semnificativ reacțiile lor la stimularea mecanică. Performanța a fost evaluată și printr-un test cu bară rotativă. În timp ce medicamentul de comparație pregabalin a arătat o performanță afectată la doza testată, anticorpii nu au influențat semnificativ funcția motorie.
„Țintirea Nav1.7 ar putea ajuta la reducerea semnalelor de durere anormale, păstrând în același timp senzația normală de durere protectoare”, subliniază Daisuke Uta.
Descoperirile sugerează că țintirea Nav1.7 cu anticorpi ar putea distinge durerea anormală cauzată de leziuni nervoase de senzația normală de durere protectoare. O altă caracteristică notabilă a acestei abordări este amploarea ameliorării. Ameliorarea dureroasă de lungă durată observată în modelul de șobolani subliniază potențialul acestei strategii ca tratament pentru durerea neuropatică.
Deoarece descoperirile sunt încă preclinice, cercetătorii nu au reușit să măsoare cu exactitate cât de mult anticorp a ajuns la nervul lezat. În plus, tratamentul a fost evaluat doar într-un singur model de durere neuropatică, subliniind necesitatea unor studii suplimentare pentru a determina dacă rezultatele pot fi replicate în alte modele. Cu toate acestea, studiul oferă dovezi preclinice pentru o potențială nouă strategie în tratamentul durerii neuropatice. Remarcabil, lucrările raportează, de asemenea, că S-151128, unul dintre anticorpii studiați, se află în prezent în studii clinice, marcând un pas important în direcția determinării dacă efectele promițătoare observate la animale pot fi utilizate ca tratament pentru oameni.
