Shatavari poate influența mai mult decât hormonii, iar intestinul ar putea explica acest lucru
O revizuire recentă urmărește Shatavari de la microbiota intestinală și semnalizarea estrogenului până la căile inflamatorii și neurochimice, examinând modul în care o plantă ayurvedică ar putea influența biologia care leagă intestinul de creier.
O nouă revizuire publicată în jurnalul Nutrients sintetizează cele mai recente dovezi științifice referitoare la potențialul neuroprotector și adaptogen al Asparagus racemosus („Shatavari”) în contextul sănătății cognitive umane. Autorii au colat date din analize de docking molecular, teste biochimice fără celule, experimente preclinice in vitro, modele animale in vivo și studii clinice umane pentru a examina modul în care constituenții bioactivi ai Shatavari ar putea interacționa cu axa microbiota-intestin-creier (MGBA) pentru a influența sistemul nervos central (CNS).
Constatările revizuirii au relevat că unul dintre saponinele steroide proeminente ale Shatavari, Shatavarin IV, are o structură moleculară care seamănă parțial cu hormonul feminin estrogen. Shatavarin IV poate modula semnalizarea receptorilor de estrogen, deși afinitatea sa pentru acești receptori este semnificativ mai mică decât cea a 17β-estradiolului. Dovezile preclinice leagă, de asemenea, compusul de semnalizarea BDNF, plasticitatea sinaptică și căile inflamatorii.
În același timp, autorii au observat că fructooligozaharidele prebiotice abundente ale plantei hrănesc bacteriile intestinale benefice. FOS-urile au fost asociate cu o integritate îmbunătățită a barierei intestinale și ar putea influența indirect sisteme critice de neurotransmițători, inclusiv serotonina și acidul gamma-aminobutiric (GABA), prin intermediul metabolitilor microbieni, semnalizării inflamatorii și metabolismului triptofanului. Serotonina derivată din intestin nu traversează bariera hematoencefalică.
Autorii au concluzionat că A. racemosus este un candidat botanic multi-țintă cu dovezi promițătoare, dar în mare parte preclinice, privind efectele asupra neuroinflamației, plasticității sinaptice și reglementării neuroendocrine. Aceștia solicită cercetări suplimentare mecanistice, farmacocinetice, clinice și de siguranță înainte de o utilizare mai largă în nutriție și farmacologie.
Articolul discută o creștere a cazurilor de declin cognitiv raportate, asociate cu condiții legate de stilul de viață, și abordează modele dietetice, dereglementarea metabolică, stresul oxidativ, neuroinflamația și stresul cronic ca factori contribuitori. Autorii descriu modul în care dietele bogate în zaharuri rafinate și grăsimi saturate pot altera semnalizarea insulinei și homeostazia redox, în timp ce stresul cronic poate afecta procesele celulare legate de sănătatea neuronală.
De asemenea, autorii se concentrează pe femei în perioadele de tranziție endocrină, inclusiv menopauza și perioada postpartum, când nivelurile de estrogen și progesteron pot suferi schimbări semnificative. Reducerile nivelurilor de estrogen în aceste momente au fost asociate cu o sinteză afectată a factorului neurotrofic derivat din creier și o activitate crescută a monoaminoxidazei (MAO), care pot contribui la schimbări ale stării de spirit, disponibilității neurotransmițătorilor și cogniției.
Cercetătorii au identificat recent o complicație suplimentară în aceste asociații multisistemice: sănătatea creierului depinde intim de comunicarea bidirecțională între tractul gastrointestinal și creier, inclusiv semnalizarea prin sistemul nervos enteric (ENS; „al doilea creier”). Aproximativ 90% până la 95% din serotonina corpului este produsă de celulele enterochromaffin din intestin, nu de neuronii enterici. Serotonina derivată din intestin nu traversează bariera hematoencefalică, dar microbiota poate influența semnalizarea serotonergic centrală indirect prin alterarea metabolismului triptofanului, a activității inflamatorii și a producției de metabolite microbiene.
Revizuirea a avut ca scop evaluarea dacă planta ayurvedică Asparagus racemosus, cunoscută sub numele de „Shatavari”, conține compuși bioactivi cu proprietăți neuroprotectoare, prebiotice sau de modulare endocrină care ar putea contribui la sănătatea cognitivă, informând astfel cercetările neurobiologice viitoare și dezvoltarea formulărilor pe bază de Shatavari. Autorii au sintetizat literatura publicată referitoare la caracterizarea structurală a fitochimicalelor derivate din Shatavari, inclusiv saponinele steroide (Shatavarins I-IV și sarsasapogenina), flavonoidele și polisacharidele prebiotice. Au fost considerate dovezi variind de la predicții computaționale și teste biochimice la celule, modele animale și studii umane.
Dovezile privind potențialele roluri ale acestor bioactive în funcția barierei intestinale mediate de microbiom, producția de acizi grași cu lanț scurt (SCFA) și semnalizarea nervului vag, precum și reglementarea stresului neuroendocrin și inhibarea monoaminoxidazei, au fost incluse în sinteză. Revizuirea a examinat, de asemenea, semnalizarea serotonergic și GABAergic, stresul oxidativ, neuroinflamația, căile legate de BDNF și semnalizarea receptorilor de estrogen.
În final, autorii au rezumat modelele preclinice și studiile clinice care evaluează efectele extractelor de rădăcină de Shatavari și ale constituenților bioactivi asupra cogniției, căilor legate de stres și simptomelor menopauzale la femei. Dovezile clinice au fost mai limitate decât cele mecanistice și animale și nu au stabilit Shatavari ca un tratament pentru boli neurodegenerative sau neuropsihiatrice.
Dovezile au variat de la studii computaționale și mecanistice la experimente pe celule și animale, cu un corp mai mic de cercetare umană.
Autorii au descris fructooligozaharidele din rădăcina de Shatavari ca fiind prebiotice fermentabile care pot promova creșterea speciilor benefice de Bifidobacterium și Lactobacillus, limitând în același timp microorganismele oportuniste prin competiția pentru substrați. Proliferarea acestor microbi benefici și fermentarea crescută a oligozaharidelor, care produc acetat și lactat, pot promova creșterea secundară a Faecalibacterium prausnitzii și a producătorilor similari de butirat, crescând astfel producția de SCFA. Această alimentare microbiană încrucișată oferă o rută propusă prin care fibrele derivate din Shatavari ar putea influența fiziologia intestinală.
Revizuirea propune că aceste SCFA ar putea întări bariera intestinală, servind ca sursă de energie pentru colonocite și crescând expresia proteinelor de joncțiune strânsă, cum ar fi occludina, claudinele și zonula occludens-1. Aceste efecte ar putea reduce permeabilitatea intestinală și translocarea endotoxinelor microbiene, cum ar fi lipopolizaharidul (LPS).
Investigațiile celulare au arătat, de asemenea, că Shatavarin IV și un extract etanolic standardizat din rădăcină care conține 5% Shatavarin IV (SheVari4) au redus semnalizarea inflamatorie și oxidativă în celulele umane neuroblastom SH-SY5Y stimulate cu LPS in vitro.
