Scorurile nutriționale slabe prezic riscul de mortalitate dincolo de greutatea corporală
Starea nutrițională precară a fost asociată cu un risc mai mare de mortalitate în rândul populației supraponderale, evidențiind riscurile pe care indicele de masă corporală (IMC) le poate omite.
Un studiu recent publicat în revista Nutrients a examinat asocierile dintre starea nutrițională, în special prevalența acesteia, determinanții clinici și impactul prognostic asupra supraviețuirii pe termen lung. Cercetarea s-a concentrat pe indivizi înscriși în Studiul LIFE-Adult, o cohortă mare și pe termen lung formată din 8.398 de rezidenți urbani din Leipzig, Germania.
Malnutriția reprezintă o problemă majoră de sănătate publică globală, fiind caracterizată printr-o ofertă insuficientă sau o asimilare afectată a nutrienților necesari, rezultând în deficite de proteină-energie, pierdere musculară și funcționare fiziologică compromisă. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) clasifică deficiențele nutriționale ca o amenințare majoră la adresa sănătății publice globale. Totuși, cercetările de până acum s-au concentrat în mare parte pe populațiile clinice, lăsând starea nutrițională a populației generale mai puțin bine caracterizată.
Această lacună reflectă parțial presupunerea prevalentă că populațiile din societăți industriale, precum Europa și America de Nord, se află într-o abundență nutrițională. Această presupunere sugerează că suprasolicitarea calorică și creșterea indicele de masă corporală (IMC) sunt probleme clinice mai frecvente, ceea ce a dus la o creștere a cercetărilor în aceste domenii. Cu toate acestea, încercările sistematice de a testa această presupunere au rămas limitate.
Studiul actual a avut ca scop abordarea acestei lacune de cunoștințe și ajutarea în direcționarea cercetării nutriționale la nivel comunitar, evaluând asocierile dintre patru indecși nutriționali validați anterior și riscul de mortalitate pentru toate cauzele în rândul celor 8.398 de adulți din Studiul LIFE-Adult din Leipzig, Germania. Cercetătorii au urmărit participanții timp de o medie de 7,5 ani pentru a examina dacă scorurile nutriționale obținute din laborator erau asociate cu mortalitatea ulterioară.
Cele patru sisteme de scor nutrițional utilizate au fost Indexul Nutrițional Prognostic (PNI), scorul de Control Nutrițional (CONUT), Indexul de Risc Nutrițional (NRI) și Indexul Greutate Trigliceride-Colesterol (TCBI). La început, cercetătorii au împărțit participanții în trei grupuri pe baza scorurilor PNI, NRI și TCBI. Scorurile CONUT au fost grupate separat din cauza distribuției care nu permitea aceeași împărțire în trei grupuri. În perioada de urmărire, 444 de participanți au decedat din toate cauzele. Modelele de regresie Cox proporționale au fost utilizate pentru a evalua asocierile dintre scorurile nutriționale și mortalitate, după ajustarea pentru factori demografici, socioeconomici, comportamentali și afecțiuni cronice preexistente.
Cercetările au arătat că scorurile nutriționale mai slabe s-au corelat cu un risc mai mare de mortalitate. La început, cohorta avea un IMC mediu de 27,5 kg/m². Aproape două treimi dintre participanți erau clasificați ca supraponderali sau obezi, în timp ce doar 1% erau subponderali. IMC-ul nu a variat semnificativ între grupurile PNI, sugerând că IMC-ul singur poate să nu capteze adecvat diferențele în starea nutrițională. Cei din grupul cu cel mai scăzut PNI tindeau să fie mai în vârstă și erau mai frecvent femei. Cancerul și boala cronică de rinichi erau, de asemenea, mai comune în acest grup decât în rândul participanților cu cele mai mari scoruri PNI.
Analizele de supraviețuire au arătat că o stare nutrițională mai slabă la început a fost asociată cu un risc mai mare de mortalitate pentru toate cauzele. După ajustarea pentru posibili factori confondatori, participanții din grupul cu cel mai scăzut PNI aveau un risc de deces de peste două ori mai mare comparativ cu cei din grupul cu cele mai mari scoruri. Grupul cu cel mai scăzut NRI a fost, de asemenea, asociat cu un risc de deces de aproximativ două ori mai mare, în timp ce categoria cu cel mai ridicat CONUT a fost asociată cu un risc de aproape trei ori mai mare. Comparativ, TCBI nu a arătat o asociere independentă cu mortalitatea după ajustare.
Cercetătorii au constatat că o stare nutrițională mai slabă a fost asociată în mod independent cu o mortalitate mai mare pentru toate cauzele după ajustarea pentru mai mulți factori confondatori. Designul observațional nu stabilește că starea nutrițională precară a cauzat riscul mai mare de mortalitate, iar autorii au avertizat împotriva utilizării PNI ca instrument de decizie clinică de sine stătător. Aceste descoperiri susțin necesitatea unor studii suplimentare privind evaluarea nutrițională standardizată în îngrijirea de rutină. Studiile prospective și trialurile clinice sunt necesare pentru a determina dacă adăugarea scorurilor nutriționale la evaluarea riscurilor sau acționarea pe baza rezultatelor îmbunătățește rezultatele de sănătate.
De notat că participanții la Studiul LIFE-Adult ar fi putut fi mai sănătoși și mai conștienți de sănătate decât nonparticipanții, ceea ce ar putea limita aplicabilitatea generală a constatărilor și ar putea subestima prevalența deficiențelor nutriționale.
