Timpul petrecut pe ecrane și legătura cu anxietatea adolescenților, studiu pe gemeni
Un studiu recent realizat pe aproape 22.000 de gemeni suedezi analizează modul în care obiceiurile de utilizare a ecranelor în timpul liber se corelează cu sănătatea mentală în viața ulterioară.
Publicat în jurnalul Nature Human Behaviour, cercetarea a constatat că utilizarea recreativă a ecranelor, măsurată prin frecvența la vârsta de nouă ani și durata în adolescență, a fost asociată cu simptome de internalizare și cu rezultate clinice ulterioare, incluzând diagnostice de anxietate sau depresie și/sau prescrierea de antidepresive în tinerețea adultă.
La vârstele de 15 și 18 ani, băieții au petrecut mai mult timp în activități interactive pe ecrane, precum chat, navigare pe web și jocuri video, însă asocierile transversale cu simptomele de internalizare au fost mai puternice în cazul fetelor și s-au slăbit în comparațiile între gemeni. Aceste constatări sugerează că factorii familiari comuni contribuie la aceste asocieri și ar putea oferi îndrumări mai clare, bazate pe dovezi, privind utilizarea ecranelor de către tineri.
Utilizarea recreativă a ecranelor a devenit obișnuită în copilărie și adolescență. Posibilele legături între divertismentul pe ecrane, inclusiv pe telefoane mobile, televizoare și computere, și sănătatea mentală a tinerilor au ridicat îngrijorări, însă natura cauzală a acestor relații rămâne slab înțeleasă.
Studiul a evaluat asocierile dintre utilizarea ecranelor pentru activități recreative de la preadolescență până în adolescență și simptomele de internalizare (anxietate și simptome depresive) până în tinerețea adultă.
Cercetarea a inclus 21.797 de gemeni din Studiul Gemeni pentru Copii și Adolescenți din Suedia (CATSS). Echipa a analizat asocierile din cadrul cohortei și a comparat gemenii din perechi care au avut utilizări diferite ale ecranelor pentru a evalua contribuția factorilor de mediu și genetici comuni.
Au fost colectate date prin sondaje despre obiceiurile de utilizare a ecranelor recreative și dificultățile emoționale sau psihologice la vârsta de nouă ani (raport parental, CATSS-9), la 15 ani (auto-raport, CATSS-15) și la 18 ani (auto-raport, CATSS-18). Simptomele emoționale au fost de asemenea evaluate la vârsta de 24 de ani (auto-raport, CATSS-24).
La vârsta de nouă ani, părinții au evaluat anxietatea copiilor folosind Screen for Child Anxiety-Related Emotional Disorders (SCARED) și simptomele depressive utilizând Short Mood and Feelings Questionnaire (SMFQ). La 15 ani, Strengths and Difficulties Questionnaire (SDQ) a măsurat simptomele emoționale, în timp ce Center for Epidemiologic Studies Depression Scale (CESD) și SCARED au evaluat simptomele depresive și de anxietate la vârsta de 18 ani. La 24 de ani, cercetătorii au folosit CESD revizuit și Hospital Anxiety and Depression Scale (HADS) pentru a evalua simptomele de internalizare.
Echipa a legat datele CATSS de diagnosticele clinice și de înregistrările de medicamente prescrise din registrele naționale. Au fost evaluate rezultatele clinice utilizând înregistrările naționale de sănătate care documentează primele diagnostice de anxietate sau depresie, precum și înregistrările de prescriere a antidepresivelor, care au servit ca indicator suplimentar al tratamentului. Prescrierea de antidepresive nu indică neapărat un diagnostic confirmat al uneia dintre aceste afecțiuni.
Folosind modele de regresie, cercetătorii au examinat asocierile dintre utilizarea ecranelor și simptomele depresive sau de anxietate. Modelele Cox proporționale de riscuri au evaluat asocierile cu tulburările depresive sau de anxietate înregistrate clinic și/sau cu prescrierea de antidepresive, oferind estimări sub formă de rapoarte de risc ajustate (aHR). Analizele de sensibilitate au ținut cont de activitatea fizică și de victimizarea anterioară prin bullying, acolo unde datele erau disponibile.
Dintre cei 21.797 de gemeni incluși inițial, 73% au completat chestionarul CATSS-15, 60% au completat CATSS-18, iar 27% au completat CATSS-24. Un diagnostic înregistrat de anxietate sau depresie și/sau prescrierea de antidepresive a avut loc în 11,5% dintre participanții CATSS-9 până la vârsta de 22 de ani și în 17,7% dintre participanții CATSS-15 până la vârsta de 28 de ani.
La vârsta de nouă ani, 66% dintre participanți vizionau zilnic televiziune, videoclipuri sau DVD-uri. Băieții erau mai predispuși să joace jocuri video zilnic comparativ cu fetele (38% față de 23%). La vârstele de 15 și 18 ani, băieții raportau că petrec mai mult timp în activități interactive pe ecrane, inclusiv chat, jocuri și navigare pe web, în special în weekenduri.
Printre participanții CATSS-15, 23% dintre băieți și 12% dintre fete petreceau peste șase ore zilnic în activități interactive pe ecrane în timpul weekendului. Utilizarea excesivă era mai puțin comună în rândul adolescenților cu părinți cu studii superioare.
La vârstele de 15 și 18 ani, utilizarea mai îndelungată a ecranelor a fost asociată cu scoruri mai mari de simptome de internalizare. Asocierile transversale între utilizarea ecranelor și simptomele de internalizare au fost mai puternice pentru fete, în special pentru activitățile interactive, și s-au atenuat în comparațiile implicând gemeni identici.
Utilizarea ecranelor la vârsta de nouă ani nu a fost semnificativ asociată cu simptomele de internalizare la vârsta de 15 ani. Utilizarea excesivă a ecranelor interactive în rândul adolescenților de 15 ani a fost legată de simptome de anxietate și depresie mai pronunțate până la vârsta de 18 ani, în timp ce utilizarea excesivă la vârsta de 18 ani a fost asociată cu simptome depresive până la vârsta de 24 de ani. Aceste asocieri s-au slăbit în comparațiile între gemeni și nu au fost semnificative din punct de vedere statistic după corecția pentru testarea multiplă.
Cercetătorii au mai descoperit că adolescenții cu simptome de internalizare mai pronunțate la 15 ani raportau o utilizare ușor mai mare a ecranelor interactive la 18 ani. Ajustările suplimentare pentru activitatea fizică și victimizarea anterioară prin bullying au avut un impact redus asupra constatărilor legate de simptomele emoționale ulterioare.
Jocurile video zilnice de la vârsta de nouă ani, comparativ cu jocurile de două ori pe săptămână sau mai puțin, au fost asociate cu un risc crescut de diagnostic înregistrat de anxietate sau depresie și/sau prescriere de antidepresive în întreaga mostră (aHR, 1.38) și în rândul băieților (aHR, 1.56). Totuși, aceste relații s-au slăbit și nu au mai fost semnificative în analizele între gemeni.
Vizionarea de televiziune, videoclipuri sau DVD-uri nu a arătat o asoci
