Pacienții psihiatrici manifestă o flexibilitate scăzută în dinamica rețelelor cerebrale
Persoanele cu afecțiuni psihiatrice prezintă o flexibilitate redusă în dinamica rețelelor cerebrale, conform unui nou studiu realizat la Rutgers.
Creierul uman este organizat în rețele care se pot adapta și reorganiza pentru a răspunde cerințelor cognitive și emoționale în continuă schimbare. Această reconfigurare flexibilă a rețelelor cerebrale în timp susține capacitatea noastră de a ne reglementa gândurile și comportamentul. Disfuncțiile în procesele dinamice ale creierului sunt considerate a juca un rol important în bolile psihiatrice. Cu toate acestea, rămâne neclar cum diferențele în dinamica rețelelor cerebrale se corelează cu gama variată de simptome întâlnite în cadrul afecțiunilor de sănătate mintală.
Studiul, publicat în Nature Communications, a fost condus de Carrisa Cocuzza, un cercetător postdoctoral, și Avram Holmes, profesor asociat de psihiatrie la Robert Wood Johnson Medical School și membru de bază al Centrului pentru Avansarea Imagisticii Cerebrale Umane din cadrul Rutgers Brain Health Institute.
Cercetătorii au utilizat un set de date transdiagnostic extins, cu 219 persoane, incluzând indivizi cu 11 diagnostice psihiatrice, împreună cu evaluări comportamentale, cognitive și clinice detaliate. Participanții au fost supuși unor scanări prin rezonanță magnetică atât în repaus, cât și în timpul desfășurării unor sarcini, permițând echipei să examineze modul în care modelele de conectivitate cerebrală s-au schimbat în șase stări cognitive.
Folosind aceste date, membrii echipei au caracterizat modul în care rețelele cerebrale se reconfigurează în timp și au identificat „amprentele simptomelor” individuale prin gruparea măsurilor comportamentale și clinice în profiluri personalizate.
Cercetătorii au descoperit că persoanele cu afecțiuni psihiatrice au arătat o flexibilitate redusă în dinamica rețelelor cerebrale.
„Rețelele lor cerebrale erau mai puțin capabile să se schimbe între diferite configurații în funcție de stările cognitive comparativ cu indivizii sănătoși”, a declarat Cocuzza.
Aceste dinamici aplatizate s-au dovedit utile în distincția dintre pacienți și participanții sănătoși, precum și în identificarea unor categorii diagnostice specifice.
„Această lucrare abordează o provocare centrală în neuroștiința clinică, corelând schimbările în funcția cerebrală cu diversele simptome întâlnite în tulburările psihiatrice”, a afirmat Holmes.
Un aspect critic este că modelele de dinamică a rețelelor cerebrale au fost mai puternic corelate cu amprentele simptomelor indivizilor decât cu etichetele diagnostice tradiționale, sugerând că trăsăturile dinamice ale funcției cerebrale ar putea oferi o modalitate mai precisă de a înțelege bolile mintale, surprinzând modul în care simptomele se manifestă în fiecare individ, mai degrabă decât simpla existență a unui diagnostic.
„Constatările sugerează că deficiențele în procesele cerebrale variabile în timp ar putea sta la baza diferențelor în funcționarea cognitivă și comportamentală între indivizi”, a adăugat Holmes. „Prin arătarea faptului că dinamica rețelelor cerebrale urmărește variația simptomelor peste limitele diagnostice, studiul susține o schimbare către modele de sănătate mintală mai personalizate, informate biologic.”
Cercetările viitoare vor construi pe aceste constatări pentru a explora mai în profunzime modul în care dinamica rețelelor cerebrale se schimbă în timp și în urma intervențiilor, pentru a dezvolta abordări mai precise și individualizate în evaluarea și sprijinirea sănătății mintale.
