Responsabilitatea umană este crucială în integrarea inteligenței artificiale în domeniul sănătății
Pe măsură ce inteligența artificială pătrunde tot mai profund în domeniul sănătății, doi medici de top subliniază importanța adoptării acestei tehnologii, dar și faptul că doar oamenii pot acționa în cel mai bun interes al pacienților individuali.
Andrew S. Parsons, MD, MPH, și Adam Rodman, MD, MPH, notează într-un comentariu recent că AI devine din ce în ce mai sofisticată într-un ritm uimitor. Tehnologia este deja capabilă să egaleze sau să depășească medicii umani în anumite sarcini, cum ar fi stabilirea diagnosticului pe baza cazurilor scrise și a fișelor medicale electronice. Acest lucru a generat dezbateri cu privire la posibilitatea ca AI să înlocuiască în curând medicii în multe aplicații.
Parsons și Rodman subliniază că gestionarea îngrijirii unui pacient — alegerea tratamentelor, testelor și urmăririlor care se potrivesc obiectivelor și circumstanțelor pacientului — nu poate fi redusă la un răspuns „corect”. AI poate identifica o afecțiune medicală, dar decizia privind pașii următori implică alegerea riscurilor pe care un anumit pacient ar trebui să le accepte, iar o recomandare care funcționează în teorie poate eșua în practică.
„Orientările și studiile clinice se concentrează pe populațiile studiate, iar pacienții reali cad adesea în afara acestor norme din cauza condițiilor comorbide complexe și a circumstanțelor sociale sau pentru că obiectivele lor diferă de rezultatele unui studiu,” afirmă cei doi medici. „Devierea de la răspunsul tehnic corect este adesea o medicină bună, iar cineva trebuie să răspundă pentru acea deviație.”
Astfel, rolul real al medicilor umani în medicina viitorului se conturează, spun autorii. Chiar dacă AI preia din ce în ce mai multe diagnostice, medicii trebuie să considere circumstanțele fiecărui individ, să colaboreze cu pacienții pentru a lua decizii dificile și apoi să își asume responsabilitatea pentru rezultate.
„Considerăm că rolul de bază al clinicianului este responsabilitatea: asumarea riscurilor de a acționa în condiții de incertitudine și răspunderea pentru decizia care urmează,” notează Parsons și Rodman. „Această responsabilitate este reală doar atunci când clinicianul reflectează asupra deciziei și are un interes în rezultatul acesteia.”
Acest tip de muncă, spun autorii, nu poate fi delegat inteligenței artificiale, indiferent de cât de precise devin diagnosticele sale.
„Un clinician care știe că va răspunde pentru rezultat evaluează opțiunile diferit față de un sistem care nu are nimic de pierdut,” subliniază cei doi. „Un clinician care se așteaptă să își vadă pacientul din nou ia în considerare și alegerea care va păstra relația în cazul în care lucrurile merg prost. Inteligența artificială va continua să îmbunătățească informațiile care influențează aceste decizii, dar nu poate prelua responsabilitatea pentru ceea ce se întâmplă în continuare.”
Medicul uman, concluzionează aceștia, ar trebui să îmbrățișeze acuratețea tot mai mare a AI, continuând să își asume riscurile acțiunii pentru fiecare pacient. Este, până la urmă, pacientul și nu computerul cel care va trebui să trăiască cu consecințele.
