Fumătorii de cannabis pot necesita mai mult anestezic în timpul endoscopiei superioare
Pacienții care fumează sau vapează cannabis ar putea avea nevoie de o dozare mai mare de anestezic în timpul unei endoscopii superioare comparativ cu cei care folosesc produse comestibile sau nu consumă cannabis, conform unui nou studiu prezentat la întâlnirea anuală ANESTHESIOLOGY® 2026.
Studiul sugerează că „nu toate formele de cannabis sunt egale” în ceea ce privește sedarea în timpul procedurilor, iar metoda de utilizare a cannabisului poate influența planificarea anestezică.
Cel mai important mesaj pentru pacienți este să fie sinceri cu anestezistul despre consumul de cannabis, inclusiv modul în care îl folosesc – prin fumat, vaporizare sau produse comestibile – cât de frecvent îl consumă și când au folosit ultima dată. Pentru medici, simpla întrebare „Folosiți cannabis?” poate să nu mai fie suficientă.
Studiul a fost realizat de Basavana Goudra, M.D., FCARCSI, FRCA, FASA, anestezist la Sidney Kimmel Medical College, Philadelphia, și a inclus colaboratori precum Katherine Green de la Johns Hopkins University din Baltimore și Ankitha Jagadeesh de la Rutgers University din New Brunswick, New Jersey. Aceștia au analizat 280 de proceduri endoscopice gastrointestinale (de exemplu, colonoscopii și endoscopii superioare) la un singur centru. Analiza a inclus 264 de pacienți cu informații complete despre utilizarea cannabisului: 217 non-utilizatori, 38 care au raportat utilizare prin inhalare și nouă care au raportat utilizare orală, precum gummys sau alte produse comestibile.
Când cercetătorii au analizat toți utilizatorii de cannabis împreună, nu au găsit nicio diferență semnificativă în doza inițială de propofol comparativ cu non-utilizatorii. Însă, atunci când au separat pacienții în funcție de metoda de utilizare a cannabisului, a apărut un model mai clar.
În general, doza medie inițială de propofol a fost de 138,7 mg pentru non-utilizatori, 168,5 mg pentru cei care au inhalat cannabis și 114,2 mg pentru cei care l-au consumat oral. Aceasta sugerează că, spre deosebire de cei care fumează sau vapează cannabis, utilizatorii de produse comestibile nu păreau să aibă aceeași nevoie crescută de propofol, deși grupul celor care consumă comestibile a fost mic.
Diferența a fost cea mai semnificativă în rândul pacienților supuși endoscopiei superioare (EGD). Pacienții care au inhalat cannabis au necesitat doze considerabil mai mari în timpul EGD, o procedură în care un endoscop, un tub subțire cu o cameră utilizat pentru a examina interiorul corpului, trece prin gura, gâtul și căile respiratorii superioare ale pacientului. La pacienții EGD, utilizatorii de cannabis prin inhalare au necesitat 192,8 mg de propofol, comparativ cu 151,4 mg pentru non-utilizatori și 145,0 mg pentru utilizatorii de cannabis oral. Nu s-au observat diferențe semnificative în rândul pacienților supuși colonoscopiei.
Aceste descoperiri ar putea explica rezultatele contradictorii din cercetările anterioare privind cannabisul și anestezia, care adesea grupau utilizatorii de cannabis fără a distinge modul în care îl consumau. Produsele de cannabis inhalate și cele comestibile sunt procesate diferit de corp. Fumatul sau vaporizarea livră tetrahidrocannabinolul (THC), componenta principală psihoactivă din cannabis, rapid prin plămâni, în timp ce THC-ul comestibil este procesat prin ficat, generând metabolite diferite și schimbând modul în care efectele încep și cât durează. Cercetătorii au observat, de asemenea, că inhalarea regulată a cannabisului poate irita căile respiratorii superioare, ceea ce poate necesita o anestezie mai profundă pentru a ajuta pacienții să tolereze endoscopul.
Autorii au subliniat că rezultatele nu sugerează că pacienții care inhalează cannabis ar trebui să amâne sau să evite endoscopia medicală necesară. În schimb, descoperirile subliniază importanța furnizării de informații complete și precise înainte de o procedură, astfel încât anesteziștii să poată anticipa nevoile de sedare și să adapteze îngrijirea la pacient.
